Despre Prietenie și Fidelitate

Despre Prietenie și Fidelitate

Se spune că odată, un om, împreună cu calul și câinele său, se plimbau pe un drum. Deodată, tocmai când treceau pe lângă un copac uriaș, fură loviți de fulger și, într-o clipită, muriră toți trei. Numai că bărbatul se pare că nu înțelesese că îi fusese dat să părăsească această lume și, în consecință, continuă să meargă alături de dragile lui patrupede; știți… câteodată, defuncții au nevoie de ceva timp ca să se obișnuiască cu noua lor condiție...

Acuma, drumul era foarte lung, panta abruptă, soarele ardea puternic, iar cei trei transpirau, fiind însetați peste măsură. Ar fi dat orice să bea o înghițitură de apă!

Când drumul coti, se treziră în fața unei porți colosale, splendide, toată din marmură, care ducea către un loc pavat cu aur, în centrul căruia se găsea o fântână din care țâșnea o apă cristalină. La intrare se afla un paznic, căruia i se adresă călătorul nostru:

Bună ziua, ne-ați putea spune, vă rugăm, unde am ajuns? Ce este acest loc minunat?

Aici este Raiul.

Vai, ce bucurie, am ajuns în Rai! Dar să știți că ne este tuturor teribil de sete.

Desigur, puteți intra și bea apă cât vreți!

Dar să știț că nu pot intra doar eu… și calul, și câinele meu sunt la fel de însetați.

Ahhh, îmi pare teribil de rău, replică paznicul, dar animalele nu au voie să intre aici.

Omul fu foarte dezamăgit, deoarece îl ardea gâtul de sete, dar nu voia să bea apă doar el. Așa încât îi mulțumi paznicului și își continuă drumul.

După ce merseră și merseră, într-un târziu, epuizați, cei trei ajunseră într-un loc a cărui intrare era marcată de o poartă veche, care se deschidea către un drum, de această dată modest, din pământ, și flancat de copaci. La umbra unui copac se afla întins un om, cu capul acoperit de o pălărie și părând că doarme.

Buna ziua, spuse din nou călătorul. Nu vă supărați, suntem foarte însetați toți trei, eu, calul și

cățelul meu.

Înțeleg. Vedeți pietrele acelea?, răspunse omul ridicându-se alene. Acolo se află un izvor de

unde puteți bea câtă apă doriți.

Cei trei se îndreptară către izvor și își potoliră setea. Apoi se întoarseră la necunoscut pentru a-i mulțumi.

Vă suntem foarte recunoscători. Dar ne puteți spune unde ne aflăm?, insistă, curios, călătorul.

Desigur! Ați ajuns exact în Rai.

În Rai??? Cu neputință! Paznicul porții din marmură, de mai jos, ne-a spus că Raiul se află acolo, la el!

Ah, nu, regret, ați fost înșelat, acolo nu este Raiul, acolo este Iadul, preciză omul cu pălărie.

În acel moment, călătorul îl privi stupefiat.

Poftim??? Iadul??? Nu mai înțeleg nimic! Trebuie să faceți ceva, să luați numaidecât atitudine, această informație mincinoasă produce grave confuzii!

       Omul surâse.

Nicidecum... Să știți că, în realitate, acei mincinoși ne fac o mare favoare: pentru că la ei rămân toți aceia care își abandonează cei mai buni prieteni.

(Adaptare după o poveste de Paulo Coelho, extrasă din cartea Demonul și domnișoara Prym)