marți, 14 februarie 2017

Comunicat

Marele Consiliu al Marii Loji Feminine a României 1922, reunit sambătă, 11 februarie 2017, la Orientul Bucureşti a procedat la validarea candidaturilor şi la alegeri pentru funcţia de Mare Maestră si cea de Mare Maestră Adjunctă a Marii Loji Feminine a României pentru exerciţiul 2017 - 2019.
Scrutinul a proclamat pe Surorile noastre:

DANIELA POPA 33° Mare Maestră aleasă 
ANCA GHEORGHIU Mare Maestră Adjunctă aleasă
CARMEN HUZU Mare Maestră Adjunctă aleasă
AVA NEGOESCU Mare Maestră Adjunctă aleasă

Daniela Popa este noua Mare Maestră a celei mai vechi Mari Loji Femenine continentale şi una din principalele Obedienţe masonice din România, dupa reaprinderea masoneriei române.
In programul sau de guvernare Daniela Popa a explicat printre altele  că, în legislatura sa își propune să stimuleze imaginea M.L.F.R. în societate şi să promoveze  francmasoneria feminină traditională  română. În calitate de moștenitoare a funcţiei  și a bunei administrări a celor șase Mari Maestre  care au precedat-o, se simte puternic angajată la dezvoltarea și aplicarea  scopurilor nobile ale Ordinului. Ca obiectiv primordial îşi propune  o mai mare implicare a Lojilor și a Surorilor din M.L.F.R. în viaţa şi evoluţia societăţii. Apărarea  drepturilor femeilor, a libertății de gândire, de conștiință și de expresie vor fi, de asemenea, principalele axe ale legislativului său.

Conform Regulamentului M.L.F.R. şi a Cutumelor masonice , Marele Consiliu ales al M.L.F.R. va prezenta Conventului Extraordinar al M.L.F.R., convocat în  luna martie 2017, spre ratificare şi instalare în funcţia de Mare Maestră pe P\I\S\ Daniela Popa 33°, iar în funcţia de Mare Maestră Adjunctă pe P\I\S Anca Gheorghiu împreună cu PP\RR\SS\ Carmen Huzu si  Ava Negoescu.

În acest an, în care M.L.F.R. împlineşte 95 ani de existenţă, toate candidatele au subliniat, în programele lor de guvernare, necesitatea şi intenţia continuării programului în curs al M.L.F.R. actualizat cu propuneri ce ar corespunde evoluţiei Obedienţei, consolidând proiectele finalizate, continuând pe cele în curs de desfăşurare şi preluând toate măsurile utile, necesare a fi puse în practică în viitorul mandat.

Priorităţile subliniate sunt:
-         Păstrarea cu tenacitate a luminilor aprinse in Templele noastre;
-         Păstrarea Unităţii Ordinului;
-         Intensificarea implicării în activităţile societale;
-   Maxima aparare a libertăţilor de gândire şi exprimare, a moralei şi a Instituţiilor Statului;
-  Continuarea relaţiilor de prietenie existente cu Obedienţele străine şi Corpurile Masonice cu care avem Tratate de recunoaştere reciprocă, precum şi iniţierea de noi relaţii şi semnarea unor noi Tratate de prietenie şi recunoaştere mutuală;

-   Continuarea relaţiilor de colaborare cu CLIPSAS, ECOSOC, CPMAM, REHFRAM, COMAM, CIMAS şi UMB ale căror membră este Marea Lojă Feminină a României 1922.

vineri, 30 decembrie 2016

Mesajul Suveranului Comandor al SCFR cu ocazia Noului An


Iubitele mele Surori în grade și calități,

Tipicele urări de LA MULȚI ANI nu-și au rostul astăzi, căci sunt prea superficiale și impersonale. 

Au trecut foarte mulți ani de când multe dintre noi ne cunoaștem și la fel de mulți ani de când împărtășim aceleași valori. 

Interesele noastre comune pentru jurisdicția noastră, România, nu suntem noi, ci reprezintă doar o continuitate a ceea ce a început în anul 1883, s-a instituționalizat în 1922 și a renăscut ca pasărea Phoenix după instaurarea democrației. 

Voi, toate, dragi Surori, reprezentați astăzi și vremelnic, asemenea predecesoarelor voastre stindardul MLFR și păstrați LUMINA aprinsă, așa cum v-a fost încredințată ea vouă de către Surorile premergătoare vouă. 

Mi-aș dori ca fiecare în parte să vă aplecați puțin asupra importanței oficiului pe care-l ocupați și să constatați că nu doar Ordinul, ci și societatea au nevoie de acea perpetuă schimbare și transformare în bine, aceeași care ne oferă șansa de a fi în pas sau cu un pas înaintea lumii în care trăim. 

Putem cu toții să dizertăm asupra întrebărilor ”Ce este Masoneria?”, ”Ce nu este?”, ”Ce ar trebui să fie Masoneria?”, dar mai presus decât aportul și încărcătura inițiatică, singură este iubirea Fraternă care ne unește. 

Acesta este singurul lucrul care conteazã și care are valoare!

Pe această cale doresc astăzi a mulțumi acelora care au contribuit prin propria energie, propria Aură, să reconforteze acest sentiment cald și atât de necesar! 

Vã doresc vouã, SS mele dragi, Bucurii, Fericire și Sãnãtate!

Vă doresc în numele Supremului Consiliu Feminin al României și 
al meu personal să aveți în viață   Pace, Sănătate și Fericire și fie 
ca Noul An să vă aducă numai satisfacții!



Dumnezeu sa va binecuvanteze!!! 

Cu o TAF,                                    
Anca Nicolescu 33 
Suveran Mare Comandor
Supremul Consiliu Feminin al României

duminică, 18 decembrie 2016

Aspecte ale Sărbătorii Sfântului Ioan

Le premier site 1996 
Aspecte ale Sărbătorii Sfântului Ioan
Sărbătoarea Sfântului Ioan, în special cea de iarnă, este, fără îndoială, cea mai frumoasă celebrare a anului pentru francmasoni. De aceea, exact asupra acestui moment vă invităm să împărtășiți, în mod simbolic, o serie de reflecții.

"În mod simbolic" – exact despre aceasta este vorba! După cum vă puteți imagina cu siguranță, nu este vorba despre simbolismul franc-juzilor mărinimoși (altfel spus, al judecătorilor liberi ai Curții Secrete) precum în opera neterminată Les francs-juges a lui Hector Berlioz, și nici despre interpretarea eronată care vede într-un simbol ceva ce nu are legătură cu realitatea. Este exact contrariul: dacă pentru francmasoni totul este simbol, înseamnă că pentru ei simbolismul constituie, înainte de toate, o lume aflată în relație cu realul, care se bazează pe o experiență de viață, dar de un fel de nedescris. Însuși celebrul secret masonic despre care se face atâta zgomot, este aici: chiar dacă am vrea, și tot nu am putea să îl dezvăluim! Cum să explici gustul portocalei aceluia care nu a mâncat niciodată o portocală? Dar, pentru acela care a gustat o dată, simpla culoare a portocalei îi va ajunge pentru a-i evoca savoarea... Iar acelora care consideră că pot înlocui această experiență cu prelegeri academice, oricât ar fi acestea de edificatoare, le vom spune, pentru a extinde metafora, că lectura celei mai bune cărți de rețete de bucate a lui Girardet nu va putea înlocui nici cel mai mediocru sandwich!
Așadar, această experiență este accesibilă doar în inima Riturilor și în inimile acelora care o transmit în Tradiția Universală. Aceștia pun în practică un ansamblu de simboluri coerent și ordonat, ceea poate fi denumit  simbolismul masonic, deopotrivă specific Ordinului nostru în realizarea sa, și universal în esența sa.
Accesul trăit în experiența interioară (cu alte cuvinte esoteric în sens propriu) a acestor Rituri reprezintă Inițierea Simbolică, pe care o vehiculează și o transmite Francmasoneria. Împreună cu Companionajul (ansamblul medieval pan-european al confreriilor breslelor de meșteșugari itineranți), ea constituie una dintre căile inițiatice tradiționale ale Occidentului.  
Această inițiere are drept scop transmiterea unei influențe spirituale în înțelesul dat de René Guénon, mai cu seamă în Aperçus sur l´Initiation (Perspective asupra Inițierii). Metoda sau calea sa este aceea a unei instanțe tradiționale constituită în mod ritualic, atât din punctul de vedere al persoanelor care o alcătuiesc, cât și al spațiu-timpului ritualic utilizat. Subiectul său este acea ființă omenească recunoscută ca fiind aptă să o primească, iar efectul său asupra acestui subiect trebuie să fie un proces de regenerare. Cum spuneau alchimiștii: este vorba despre „a transmuta lucrurile josnice” în lucruri prețioase, adică transmutarea profanului în sacru...
Și atunci, vă vom spune, cum oare să gândim sau să sperăm că am putea împărtăși un simbol precum Sărbătoarea Sfântului Ioan de Iarnă? Fără îndoială, pentru că ceea ce se interpretează în timpul acestei sărbători este o dramă cosmică, la care noi toți am luat parte, în calitatea noastră de membri ai aceluiași Univers. Iar scopul acestor rânduri nu este, în fond, decât de a ne ajuta să regăsim în forul nosttru interior ecourile acestui moment-cheie al anului. În cazul în care provocarea este câștigată, fiecare dintre noi, pornind de la propria sa experiență trăită, va putea face un mic pas în direcția conștientizării a ceea ce ne este comun, oricare ar fi modalitățile de abordare individuale.   
Să ne angajăm, așadar, exact așa cum suntem, într-o călătorie despre care fiecare știe că are o dimensiune de dezvoltare a capacităților intelectuale... și una inițiatică!
Din momentul în care Omenirea a atins nivelul conștiinței, ea și-a dat seama de regularitatea ciclurilor care impun ritmul vieții. În această multitudine de cicluri, cel dintâi și cel mai apropiat este, fără îndoială, acela al alternanței regulate a zilelor și nopților. Și atunci, făcând apel la reflecție și imaginație, să încercăm să re-marcăm momentele esențiale:
Este în primul rând vorba despre ceea ce hindușii numesc „ora lui Brahmâ”: Soarele se va înălța, o parte a cerului se va lumina. Negrul profund a devenit albastru deschis, o coroană evidentă anunță iminența astrului luminii. De cealaltă parte a cerului stăruie încă noaptea presărată cu stele.
De la apariția aurită a astrului zilei, lumina nu va înceta să se amplifice, până la miezul zilei. În acel moment, Soarele a atins zenitul, iar umbra unui baston înfipt în pământ este cea mai scurtă din timpul zilei. După acest punct culminant, această minusculă dar perceptibilă pauză, umbra se alungește, iar cursul sub formă de parabolă al carului lui Phoebus tinde să atingă Occiedntul pentru a dispărea acolo într-o maiestuoasă și melancolică vâlvătaie. Atunci, dinspre Răsărit, noaptea invadează cerul, regiune în care, după Venus, încep să pâlpâie miliarde de galaxii.
Strămoșii noștri s-ar fi putut opri cu reflecția și imaginața în acea etapă și ar fi mers la culcare... Ceea ce, de altfel, foarte mulți au și ales să facă! Dar au existat și câțiva, puțini, originali, pe care noaptea i-a fascinat și continuă să îi fascineze, care nu s-au grăbit să găseasă în adâncul somnului uitarea problemelor care îi macină. Așa încât aceștia au ales să observe, să noteze, să reflecteze.
Astfel au remarcat ei faptul că noaptea și ziua sunt complementare, așadar asemănătoare și comparabile. La fel ca tot ceea ce este viu, atât noaptea, cât și ziua ia naștere, crește, atinge un apogeu, pentru ca apoi să scadă și să moară. Și la fel după cum miezul zilei inaugurează începutul călătoriei către întunericul nopții, tot astfel miezul nopții anunță sosirea luminii. Zi după zi și noapte după noapte, observația s-a rafinat. I-a urmat o activitate hermeneutică care a dat naștere Astrologiei.
Dar să revenim la ciclul cotidian. Cele patru momente esențiale – zorii zilei, amiaza, amurgul și miezul nopții -  marchează structura tuturor ciclurilor și permit să ne orientăm pe Terra care pe toți ne poartă. De fapt, acestea sunt mărturia legilor universale.
Iar Templele noastre, ca și Catedralele și toate Templele demne de acest nume, sunt orientate, cel puțin în mod simbolic: mai întâi după Orient, de unde vine Lumina, apoi după Amiază, punctul în care Soarele strălucește, și după Septentrion, domeniul Lunii, și în cele din urmă, după Occident, unde se găsește poarta care conduce către exteriorul spațiului sacru. Un Templu concentrează, așadar, esența simbolică a Universului și a armoniei sale.
De altfel, un text străvechi vorbește despre existența a trei Temple: ființa umană, adică noi înșine, Templul terestru, în care ne aflăm, și Templul perfect care este Universul.
În limba greacă, Kosmos desemna deopotrivă o ordonare și o împodobire. De aceea, cu ocazia Sfântului Ioan de Iarnă vă invităm la o sărbătoare a legilor cosmice. În esență, este vorba despre a trăi în mod conștient acest moment esențial în Templul terestru, de a armoniza Templul Omului cu Templul Universului.
Pentru că ciclul pe care tocmai l-am evocat, permite de asemenea explicarea anotimpurilor anului: începutul anului, trecerea de la noapte la zi, este echinocțiul de primăvară; focurile de la amiază sunt acelea ale Solstițiului și al Sfântului Ioan de Vară; toamna este seara anului, iar în acest Sfânt Ioan de Iarnă, miezul nopții va suna la orologiul solstițial.
Ne-am adunat, așadar, în calitate de moștenitori ai unei îndelungate tradiții, pentru a traversa împreună și în mod simbolic pragul, poarta Solstițiului de Iarnă, dedicat, încă de la începutul creștinismului, Sfântului Ioan Evanghelistul și, anterior, lui Janus, zeul bifrons al romanilor. Simbolul cosmic trece de la civilizație la civilizație, mereu identic în esența sa, în ciuda diversității manifestărilor sale culturale. Ceea ce a fost spus despre ciclul cotidian, o dată transpus ciclului anual ne va permite să înțelegem deopotrivă dedicația Sărbătorii Sfântului Ioan Evanghelistul și importanța particulară pe care i-o acordă acestuia inițiații.
La solstițiul de vară, lumina este manifestată, este apoteoza clarității. Cu toții păstrăm în memorie, mai mult sau mai puțin, focurile Sfântului Ioan de pe 24 Iunie. Cu toate acestea, în mijlocul bucuriei exuberante a acelora care se bazează pe aparențe, cunoscătorii nu își pot reține o strângere de inimă pentru că își dau seama că, în ciuda caniculei și a strălucirii zilelor, a început marșul inexorabil către lungile nopți de iarnă.
Dar la Sfântul Ioan de Iarnă, aceiași cunoscători se veselesc, în mijlocul celei mai lungi nopți a anului, deoarece ea marchează debutul ascensiunii clarității, al victoriei Luminii asupra tenebrelor. Pentru ei, Miezul Nopții devine Miezul Zilei înțelepților. Pentru a-l înțelege, să conectăm din nou cele două momente esențiale, inseparabile precum cele două chipuri ale lui Janus:
Solstițul de Vară este dedicat Botezătorului, în mod esențial din două motive: pe de o parte, este punctul culminant și terminus al Vechii Legi care se va împlini în cuvintele lui Christos. Or, la sfârșitul lunii Iunie, lumina zilei atinge punctul său maxim. În al doilea rând, Ioan Botezătorul l-a rânduit pe Christos lumii, zicând: „Trebuie ca el să crească, iar eu să scad.” Or de la Solstițiul de Vară, lumina începe să scadă până la aceea a iernii.
Dacă Solstițiul de Vară este, așadar, momentul luminii manifestate, pe scurt, exterioare, Solstițiul de Iarnă este sărbătoarea unei lumini mult mai subtile, care doar ea poate revela o cunoaștere interioară.
Lumină a ochilor sau lumină a inimii, claritate vizibilă sau invizibilă, astfel sunt ilustrate două modalități de relaționare cu lumea și, potrivit modelului ciclului care le explicitează, le este evidențiată complementaritatea. Ceea ce noi numim cunoașterea esoterică, definită prin raportarea la cunoașterea exoterică, opune lumea simțurilor celei a interiorității și le dezvăluie, am spus-o, drept complementare. De asemenea, dacă acest aspect poate fi indicat la nivel senzorial, se poate afirma că marele mister al Cosmosului îi vorbește cu adevărat în interior omului aflat în căutarea iluminării.
Și atunci, dedicația pentru acela care a venit să anunțe triumful Logosului întrupat nu mai reprezintă o enigmă, ci dezvăluie claritatea evidenței. „Ceasul vine, si este acum, când închinătorii Tatălui meu îl vor adora în duh și adevăr. ”
Dar acest triumf este, înainte de toate, acela, infinit mai subtil, al interiorității, dincolo de și chiar în ciuda lumii evidențelor sau a aparențelor: „Lumina luminează în Întuneric, iar Întunericul n-a biruit-o.”  
De altfel, predecesorii noștri pe Cale, constructorii Catedralelor, au ilustrat această afirmație într-o manieră neașteptată, dar foarte explicită în porticul sudic al Catedralei de la Lausanne. Acesta este constituit din patru părți ce descriu un dreptunghi pe care Anticii l-au denumit un pătrat lung. În partea superioară a fiecăreia dintre laturi, deasupra și în centru figurează un cartuș circular: la Orient, este reprezentat un Soare tânăr, la Amiază, un Soare adult, iar la Occident, un Soare vârstnic. Dar la Septentrion figurează un cartuș în care este sculptat un miel purtând o steag, simbol christic.
Astfel, Lumina spirituală, ivită din Logos, ia naștere la Nord, adică în zona cea mai întunecată a nopții, ca și în cea mai friguroasă parte a anului. Ea nu poate fi percepută decât în adâncul tăcerii interioare, doar de către acela care, în fața inefabilului, a știut să-și amuțească sporovăielile din sine.
Și tocmai către această Lumină converg ceea ce Don Juan, maestrul lui Castaneda, denumește „căile care au inimă”, iar cheia ne este oferită de Saint-Exupéry, prin gura Vulpii: „esențialul este invizibil ochilor, doar cu inima putem vedea limpede.”
Fie ca acest esențial, discret precum un cuvânt de iubire, dar care, la scara cosmică, răsună până la hotarele Universului, să ne ilumineze pe fiecare dintre noi.
Cu fraternitate tuturor.
www.masonic.ch


miercuri, 14 decembrie 2016

CLIPSAS INFO No6/2016 - SOLIDARITY WITH TURKEY



SOLIDARITE AVEC LA TURQUIE



SOLIDARITY WITH TURKEY

SOLIDARIDAD CON TURQUIA



Lettre envoyée par le CLIPSAS a la Grande Loge Libérale de Turquie et à la Grande Loge Feminine de Turquie

Letter send from CLIPSAS to the Grand Lodge Liberal of Turkey and Grand Lodge Femenine of Turkey



Carta enviada por CLIPSAS a la Gran Logia Liberal de Turquía y a la Gran Logia Femenina de Turquía


CENTRE DE LIAISON ET D’INFORMATION DES PUISSANCES MAÇONNIQUES SIGNATAIRES DE L’APPEL DE STRASBOURG
Or:. de Montevideo, Uruguay, le 13 décembre 2016

Très Illustre Frère Cüneyt Kalpakoğlu
Grand Maître de la Grande Loge Libérale de Turquie

Très Illustre Soeur Gülderen Atilgan
Grande Maîtresse de la Grande Loge Féminine de Turquie


Au nom du Président de CLIPSAS, Il:. Fr:. Louis Daly, le Bureau de CLIPSAS et le CLIPSAS, nous voulons vous faire parvenir notre solidarité fraternelle à vous, mais aussi au peuple turque, victime des cruels attentats ces dernières jours.

Nous condamnons ces attaques terroristes qui ont causé de nombreux morts et blessés; parmi eux, un frère et une sœur ont été blessés.

Nous sommes conscients de la complexité du combat de nos frères et sœurs turcs, pour la tolérance, la paix, la démocratie et la laïcité, l'héritage historique de notre frère Kemal Ataturk.

CLIPSAS, qui regroupe les Obédiences Maçonniques libérales dans le monde, autour de ses Principes de Liberté Absolue de Conscience, et travaille pour la construction   de   la   Chaîne   d’Union   Fraternelle   de   la Franc-maçonnerie

Universelle, veut exprimer son soutien aux Franc-maçons turcs et réaffirme son engagement de lutter pour une conception de la tolérance qui soi un phare de lumière actif pour le monde d'aujourd'hui, tant au niveau maçonnique que dans la société profane.

Nous espérons que la barbarie que représente le terrorisme, soit supprimé et que le dialogue, le respect, la coexistence pacifique et le Droit, soient les moyens pour résoudre les conflits et les contradictions, comme les voies pour construire un avenir de paix et d'harmonie pour l’Humanité.

Fraternellement, votre Frère