Omul este imperfect, dar Perfectibil

“ Omul este imperfect, dar Perfectibi”.

Cineva citește într-un ziar un articol despre un acident în care un automobil a lovit o bătrână, vede chiar și o fotografie în care bătrânica este rănită grav; aceasta ii trezește un sentiment contradictoriu, îi evocă si un sentiment de compasiune, citește articolul și apoi continuă să citească ziarul mai departe. Altcineva care citește același articol despre acelasi acident, se cutremură cu toată ființa sa și fuge pentru a o ajuta pe batranică, adrenalina și hormonii curg prin vene și un sentiment puternic de compasiune îl cuprinde împreună cu dorința de a o ajuta pe batranică, o ia pe batranică în brațe, în același timp tot sistemul său limfatic și endocrin se învârte în el, conținutul acestuia îl face să simtă pe deplin cu toată ființa sa, întreaga dramă pe care o trăiește. Intelectualul, vede un simbol, un ritual și caută să îl înțeleagă din perspectiva minții conștiente, și dacă ar fi religios, s-ar putea să fi evocat vreun sentiment de religiozitate, o ,,amintire,, a unui sentiment similar pe care l-a experimentat candva, un deja vu. Misticul vede un simbol, participă la un ritual și nu îl înțelege doar prin prisma mentalului, el îl trăiește emoțional, și aici nu vorbim de amintirea legată de religie, este o trăire în prezent, de moment și loc, misticul pătrunde în simbolismul ritualic, al gradului în care se află și se transformă în ritualul însuși, întreaga sa ființă vibrează, și nu doar prin cuvant, nu prin personajele pe care le reprezintă ci pentru că drama ritualistică este el insuși...aceasta este diferenta dintre un Mason adevarat si un Mason intelectual; sobrietatea, profunzimea, respectul reciproc, sunt instrumentele indispensabile pe parcursul întregului ritual; aici nu mai vorbim de cuvinte, de persoane și loc, ceea ce merită respectul nostru este sanctitatea momentului și locului, și a fiecărei acțiuni, aici nu mai exista Pedro, Juan sau Francisco, e Solomon, Hiram Abif, Tubal Cain, Enoh, Iblish etc. personajele din ritual, nu se vor prezenta în carne și oase, aceste personaje puternice își manifestă prezența în participanții la ritual, și nu se confundă, nu vorbesc de posesie, ci despre faptul că fiecare trebuie să se transforme în personajul pe care îl reprezintă... însă nu sub aspect intelectual, ci traindu-l fizic, intelectual, emotiv și spiritual, mai bine zis, cu toata ființa.                                                 

Ce conteaza dacă recipiendarul pe parcursul inițierii trece peste obstacole sau se apleacă intrând pe poarta templului, care este joasă, dacă este purificat prin apă, foc sau aer? Nu sunt acțiuni în sine, ci profunzimea fiecarui act care se trăiește în ritual trebuie să eleveze constiința celor care participa la ritual, si toti ceilalti il ajuta pe initiat in drumul pe care a pornit, si nu este candidatul, nu sunt cei care îl inițiaza, toți împreună  cu ritualul sunt doar UNUL, și toți trebuie să aibă constiința în toată plenitudinea ei pentru a-și uni forțele pentru a-l iniția pe candidat dacă nu sub aspect spiritual mai puțin sub aspect emoțional; dacă candidatul nu reușește să se desprindă de planul material, dacă conștiința sa nu reușește să se eleveze în sfera spirituală a ritualului...atunci cu toții am eșuat.  Întreg ritualul și în special cel de inițiere, trebuie să trezească toate sentimentele umane, sistemul limfatic este fundamental in acest proces, exista o maxima care zice: ,, Cerul face ca pamantul să se cutremure dar și pământul face cerurile să se cutremure,,. Ce importanță are frica în procesul de inițiere? Niciuna, doar impiedica procesul de asimilare și intențiile de a atinge ce ne-am propus prin ritual, frica candidatului este un element natural în sinea lui, însă indusă fiind de catre inițiatori, reprezintă o eroare enormă care demonstrează ignoranța.                                                                                                                                 Cand misticul, este singur cu el insusi, intotdeauna va fi însoțit de doi gardieni  puternici  din tenebrele ființei umane, frica și egoul.  Portile Templului sunt aici, la cativa pasi, insa inainte de a invinge niste adversari atat de puternici; RITUALUL SI SIMBOLURILE SUNT  CALEA ȘI NU SFÂRȘITUL, calea nu este templul, și unii  rămân a păși la infinit prin el considerându-se imperfecți, facând acte de penitență fiind indignați de faptul ca pășesc pe un pământ sacru. Alții cred ca procesul de purificare este Templul, și niciodată nu pășesc pe această cale, nici nu intră vreodată intr-un Templu. Egoul, este un inamic puternic; care se infățisează în cele mai diverse forme cum ar fi; umilința excesivă, frica de a vorbi, oratorii puternice, voci vibrante care nu sunt  nimic altceva decât niste voci. Excesul de putere se aliază cu egoul ascunzând secrete care au de a face cu ignoranța și în nici un caz cu Ordinul. Un Mason niciodată nu trebuie să își piardă capacitatea de a se entuziasma, de a se bucura, societatea în care este format omul îl împiedică pe acesta de a fi entuziast sau cel puțin îi impune să ascundă acest sentiment deoarece se consideră ca a pune în evidență entuziasmul nu este altceva decat a-ți arăta evident ignoranța și slăbiciunile și aceasta îi impiedică pe oameni să descopere secretele despre lume și ei inșiși. MASONUL TREBUIE SĂ SE DESCOPERE PE SINE INSUȘI, în orice simbol, în orice ritual, în orice cuvânt, în tot ceremonialul. Ți-ai dat seama Iubita mea S:. că orice grad în care ești ridicat în Masonerie, are o conotație reală cu orice moment important care a marcat un pas transcendental în viața ta? Ce grad ai? În ce loc te afli în viață astăzi Iubita mea S:. ?  Masoneria nu se bazează pe dogme de credință, masonul întotdeauna trebuie să se observe pe el însuși și să se corecteze. Viața este un drum, omul este obiectivul.

Masoneria, Simbolismul, Ritualurile, Ceremonialurile, Locurile Sfinte, Templele, Castelele, Arcele, Regii, Principii, Luptatorii, Preoții și Sfinții. Toate acestea nu sunt nimic altceva decat TU, călătorule prin timp și spațiu, care cauți cu ardoare fântâna cunoașterii...DUMNEZEU. Ia aminte că cel mai trist din toate câte ni se pot întampla, este sa ajungem în fața morții și să descoperim că am trait o viață plină de minciuni, greșeli și niciodată nu ne-am dat seama de ele. ,, Omul este imperfect dar Perfectibil,,.