Libertatea în liniște înseamnă pace...

Evocarea simultană a Societăţii democratice şi a ordinului de iniţiere este dificilă deoarece prima aparţine unui plan scăzut, în timp ce a doua aparţine unui plan înalt. Această problemă a fost pusă şi de un iniţiat ce a răspuns prin replica: "Daţi Cezarului, ce i se cuvine Cezarului şi lui Dumnezeu, ce i se cuvine lui Dumnezeu"; ceea ce reprezintă doar un fel de a confirma că cele două instanţe nu aparţin aceleiaşi lumi şi că trebuie abordate în modalităţi diferite şi complementare, de unde provine şi diferenţa ierarhiei planurilor.
Un alt cercetător a investigat această paralelă făcând o comparaţie între Datorie şi Libertate. Astfel apar întrebările: despre care libertate
este vorba? Despre care Datorie? Sau despre care Plan?

1. Planul material

Acesta este planul lumii profane, al unei lumi sociale şi aparţine, în acelaşi timp universului vieţii politice şi al regulilor civice.
În acest plan, Libertatea este cea a acţiunilor şi a gândurilor (gânduri exprimate în mod public şi legate unei cunoaşteri fundamentale, aceea a legii ce ne învaţă limitele propriei libertăţi şi a obligaţiilor noastre. "Se presupune că nimeni nu ignoră legea", iar cunoaşterea legii este o datorie civică. Astfel voi evoca doar un efect al cunoaşterii, în ceea ce îi priveşte pe cei ce susţin că utilizează şi cunosc suficient de bine legea, pentru a înţelege mai bine câmpul libertăţii lor.

Pentru această categorie privată de persoane, libertăţile elementare, cunoaşterea (altor lumi, a altor sisteme) sunt motoare ce ajută la accederea spre libertate. Dictaturile cunosc acest fapt şi impun cenzura, interzic exprimarea pentru a bloca cunoaşterea.

Însă un popor nu poate rămâne pentru mult timp oprimat, decât dacă este menţinut în ignoranţă.

În partea opusă se situează democraţia, care doreşte să garanteze libertatea poporului instruit în acest sens. De exemplu, Franţa a introdus învăţământul obligatoriu de mai bine de un secol şi putem vorbi despre conţinutul învăţământului şi despre valorile şi obiectivele predate sau despre învăţământul public şi învăţământul liber, însă aceste subiecte necesită o abordare mai amănunţită.

În ceea ce priveşte acest prim plan, în acest caz datoria se opune celorlalte, se opune valorilor şi societăţii, iar cunoaşterea se rezumă la ceea ce este predat.

2. Planul mental

În acest plan, libertatea are valenţa condiţiei mentale.
Pentru a ne păstra libertatea în acest plan este important să cunoaştem legile şi fenomenele psihologiei şi sociologiei, la fel de bine ca cei ce le folosesc pentru a manipula. Această cunoaştere nu reprezintă o simplă învăţătură şi nu poate fi achiziţionată prin citirea unei cărţi. Ea ne obligă să punem sub semnul întrebării acţiunile noastre, experienţele şi trăirile.

În acest plan, datoria noastră se referă la vigilenţa asupra propriei persoane, datoria de a pune sub semnul întrebării propriul comportament şi geneza alegerilor noastre.

Libertatea mentală este în mod clar mai dificil de descoperit decât cea materială şi decât cea fizică.

3. Planul spiritual

Acest plan, care pentru mine este cel mai important poate fi numit planul sufletului, fără a face vreo referire la religie, ci în raport cu un lucru ce nu poate fi definit, dar care aparţine unei persoane în totalitate.

Libertatea în acest plan trebuie înţeleasă ca o libertate raportată la pasiunile noastre, la deciziile noastre şi la noi înşine, raportată la cei pe care îi întâlnim pretutindeni, când ne vedem în faţa unei oglinzi.

Este mai dificil să renunţăm la propria gândire, decât să scăpăm de cenzura propriei cunoașteri. Corectarea unui defect implică luarea la cunoştinţă, cunoaşterea defectului.

Cunoaşterea triunghiului prezentat, reprezintă cunoaşterea propriei persoane ce permite accederea la cunoaşterea Totului.

Strămoşii noştri spuneau "cunoaşte-te pe tine", iar această cunoaştere este evidenţiată, deoarece esenţialul nu poate fi învăţat, putem doar să medităm asupra lui şi numai în singurătate.

Oricare ar fi religia de care aparţinem, acesta este rolul rugăciunii realizată în linişte. Rugăciunea sinceră adresată Marelui Arhitect al Universului se adresează şi propriei persoane.

Lucrurile esenţiale ne bântuie fără ca noi să le vedem. Trebuie să ridicăm blocajul din faţa ochilor pentru ca o rază de lumină ce se ascunde în noi, să lumineze. Această lumină ce simbolizează cunoaşterea este prezentă în ritualul masonic.

Cele trei lumini sunt  simboluri, iar aceste simboluri sunt pentru iniţiat, semnele ce conduc spre cunoaştere, spre propria cunoaştere și de ce nu spre pacea interioară.

Cunoaşterea trebuie înţeleasă în sensul de înţelepciune, cea care prezidă construcţia edificiului, iar acest edificiu este format tot din noi iar această cunoaştere trebuie să ne conducă la libertatea supremă, a înţelepţilor.

Ce putem spune despre datorie în acest plan?

Datoria este imensă deoarece dovada este dificilă.

Dar unde se situează libertatea unui francmason?

În primul plan, este vorba despre libertatea de a alege a fi mason, odată realizată această alegere, el are datorii faţă de grupul ce îl va ajuta să acceadă spre libertăţile superioare.

Reflectarea în sânul Lojei, ascultarea discursurilor şi a dezbaterilor ce le urmează îl ajută să ajungă la libertatea mentală.

Ritualul şi meditaţia asupra simbolurilor permite atingerea libertăţii spirituale.

Jean Jacques Rousseau spunea "simte-te pe tine, fi bucuros că eşti om, dar aminteşte-ţi întotdeauna că dacă eşti fericit şi ceilalţi se îmbogăţesc".

Noi, francmasonii, suntem cu adevărat fericiţi deoarece am ştiut să abandonăm ceea ce, în lumea profană reţineam, ce ne lega de materie prin solicitări mincinoase.

Progresul spre realizarea spirituală prin uneltele, prin simbolurile masonice, ne oferă experienţa libertăţii şi ne prezintă această libertate ca o autonomie, ca o putere pozitivă ce ne ajută să acţionăm.

Libertatea reprezintă astfel o idee puternică ce ne caracterizează şi ce defineşte idealul Masonic, o libertate ce se află în conştiinţa fiecăruia dintre noi, cei ce căutăm Adevărul.

Astfel Francmasoneria afirmă perenitatea şi universalitatea Adevărului precum şi libertatea de a cerceta.

În esenţă şi prin definiţie, Omul este o fiinţă liberă, iar îndepărtarea acestei libertăţi reprezintă mutilarea şi negarea naturii proprii esenţiale.
Trebuie să evităm confundarea libertăţii politice cu libertatea metafizică.

Astfel, ca o concluzie a acestei abordări doar dintr-un anumit și singular unghi a ceea ce înseamnă LIBERTATEA pot afirma că:

- Omul este liber din punct de vedere politic dacă societatea căreia îi aparţine, îi atribuie un anumit număr de drepturi ce îi garantează şi utilizarea lor.

- Omul este liber din punct de vedere metafizic, dacă anumite gânduri şi acţiuni ale sale nu au consecinţe decât asupra propriei persoane.

Liber îşi preia bogăţia din originalitatea creatoare, fie că este vorba despre o putere reală de invenţie, fie de exprimarea unei vocaţii morale.

În acest sens, libertatea este marca proprie a spiritului.

Libertatea nu a cucerit lumea, dar francmasoneria a propagat în lumea întreagă idealurile sale, pentru o lume mai justă, mai bună şi o lume ce trăieşte în fraternitate.