Francmasoneria
o
şcoală a viţeii, o şcoală a trezirii spirituale, o şcoală a perfecţionării
personale.
Viaţa profană
În viaţa profană am
început cu toţii să învăţăm mai întâi de la
părinţi, apoi de la familie şi
ulterior de la prieteni.
Apoi am fost cu toţii
constrânşi, de legi şi cutume, să urmăm o formă de învăţământ obligatorie.
Dascăli şi profesori
ne-au asistat, uneori chiar ne-au împins, pentru a atinge scopul fixat de
fiecare şcoală, de fiecare programă.
Ulterior fiecare dintre
noi a avut de ales un drum în funcţie de sensibilitatea sa, de potenţialul său,
în vederea urmării unei cariere care să ne împlinească din punct de vedere
material, intelectual sau spiritual.
Totuşi, în viaţa
profană nu este evident că toţi cei care au urmat un acelaşi traseu (aceleaşi
şcoli, aceleaşi competenţe) ajung să atingă acelaşi nivel de perfecţionare
profesională.
Întradevăr putem
constata că nu puţini profani care au parcurs a anumită formă de învăţământ şi
care au obţinut o anumită diplomă, închipuindu-şi că şi-au atins vârful
profesional se instalează într-un loc de muncă despre care-şi imaginează că le
este destinat pe viaţă fără să-şi dea seama că viaţa, chiar şi cea strict
profesională, nu încetează să evolueze.
În viaţa profană, după şcoală,
urmează perfecţionările profesionale cu cursurile şi cu post-gradele de
rigoare, cu congresele şi cu seminariile aferente.
Dar profanului îi
trebuie – pentru a parcurge toate aceste etape – multă voinţă şi disciplină
pentru a putea fi la zi din punct de vedere profesional.
Dar ce face un profan
pentru perfecţionarea lui spirituală?
Viaţa masonică
Pe drumul căutării şi
perfecţionării spirituale fiecare profană devenita Soră a fost adusă într-o
lojă prin parcurgerea unui lung drum labirintic personal: prezentată de o soră,
condusă de o îndrumătoare sau pur şi simplu prin propria-i căutare personală
alimentată de literatură.
Pin urmare toate aceste
surori urmează aceeaşi metodă masonică înscrisă în cadrul unui Ordin liber
acceptat şi care impune tuturor o riguroasă disciplină individuală.
Dacă doreşte să simtă
sensul adevărat al cuvântului perfecţionare discipolul, compagnonul sau
maestrul trebuie să fie exigent cu el
însuşi.
Un mason învaţă şi
exersează pe paliere succesive regulile lucrării masonice doar lucrând cu
rigoare şi cu disciplină în relaţie cu energia simbolurilor şi a
semnificaţiilor masonice, a semnelor şi a codurilor specifice unei lungi şi
verificate tradiţii masonice.
Asiduitate în cadrul
lucrărilor din lojă, punerea în practică a sentimentelor de fraternitate, studiul
simbolisticii specifice, autoimpunerea tăcerii ca asceză intelectuală,
cântărirea cuvintelor, iubirea fraternă.
Abia după ce-şi va fi
însuşit aceste calităţi masonul împlinit se va putea distinge de omul profan
prin plăcerea inerentă noii lui identităţi de a căuta adevărul în continuare şi
de a împărtăşi şi altora farmecul acestei căutări.
Loja este garantul
cercetării masonice iar toţi fraţii si toate surorile trebuie să dea dovadă de
perfecţionism în spiritul tradiţiei Ordinului nostru.
Spiritul masonic a
inspirat tradiţia cercetașilor, şcoală profană
care şi ea practică disciplina, întrajutorarea şi fraternitatea.
Şcoala laică încearcă
şi ea să–i deprindă pe tineri cu principiile egalităţii şi fraternităţii dar
aceste valori sunt contestate astăzi de unii reprezentanţi extremişti ai
cultelor religioase care doresc să-şi impună prejudecăţile şi însemnele lor
cultuale în instituţiile secularizate încălcând astfel însăşi principiile
statutare ale acestora.
Contrar vânzătorilor
profesionişti de certitudini, școala vieţii masonice a
abordat întotdeauna cu pudoare convingerile semenilor noştri. Un mason nu-şi
impune niciodată convingerile, le devoalează doar cu generozitate profanilor
împărţindu-le plenar cu surorile si fraţii săi masoni pentru mai buna
îmbogăţire a inimilor lor.
Clasa de studii unde
punctele de vedere se analizează cu metodă masonică adică locul unde „ştiinţa
se întâlneşte cu conștiința”
se numeşte Lojă masonică.
Loja este locul ideal
unde convingerile fiecăruia pot rămâne
vii şi pot evolua asemeni unui izvor pentru un luciu de apă, simbol al reflexiei
şi al conştiinţei, care, pentru a rămâne proaspăt trebuie să-şi aibă sursa neîngrădită,
orice baraj extern putându-i vicia puritatea şi limpezimea.
Dacă putem constata că
şcoala profană presupune constrângeri politice şi economice, pentru un mason
împlinit regulile Ordinului se constituie într-o necesitate imperioasă a
căutării continue şi a perfecţionării. Doar francmasoneria - din motivele deja
expuse – ne poate oferi privilegiul de a progresa în conformitate cu
aspiraţiile proprii beneficiind de sprijinul fraţilor si surorilor.
Nu putem regreta decât
două lucruri, să îndrăznim să o spunem:
Profanii care nu ne
cunosc şi puţinele surori sau frați
care, în ciuda iniţierii lor nu pot
asimila principiile noastre.
În acest nou mileniu
masonul trebuie să construiască poduri, legături între şcoala vieţii masonice şi
şcoala profană.
Trebuie să aruncăm
mesaje de speranţă în oceanele care ne înconjoară în apele cărora mai înoată
încă leviatanii fanatismului, ai ignoranţei şi ai dogmelor purtătoare de măşti
ale adevărului ultim.
De ce să nu imaginăm şi
să lucrăm pentru ca masoneria să fie:
Studiată în şcoli şi în
universităţi ca parte a cursurilor de religie, filosofie şi istorie atunci când
sunt invocate diversele metode şi obiective ale căilor spirituale.
De ce să nu imaginăm şi
să lucrăm pentru ca masoneria să fie:
Citată în viaţa profană
prin intermediul publicaţiilor, a dicţionarelor, a posturilor de televiziune,
mai ales atunci când un frate s-a remarcat prin calităţile sale şi a cărui
apartenenţă la masonerie ne este cunoscută.
Aceste mesaje răspândite
în lumea profană le-ar putea permite oamenilor liberi şi de bune moravuri să ia
cunoştinţă de scopurile noastre şi să învedereze că oamenii ca fraţi pot lucra
împreună atât pentru perfecţionarea lor individuală cât şi pentru binele comun.
Iar pentru cel care
caută lumina aceştia pot fi indicatorii locului unde o astfel de căutare poate
fi făcută în deplină linişte spirituală prin intermediul spiritului fratern şi
prin studiul simbolurilor.
Gânduri învăţate de la alţii
A\N\
Veşnic
Ucenic pe drumul căutărilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu