Cea mai buna metoda de a evalua inteligenta unei fiinte umane
este sa observam cu atentie, calitatea intrebarilor sale. Acestea dezvaluie mult mai mult decat raspunsurile. In ele se manifesta
subtilitatea, profunzimea gandurilor si autotranscendenta persoanei respective. [1]
Cuvantul latin intelligentia
provine din intelligere, termen
compus din intus (intre) si legere (a alege sau a citi). A fi
inteligent inseamna, prin urmare, a sti sa alegi cea mai buna alternativa
dintre mai multe, dar a sti sa citesti in interiorul lucrurilor. Aceasta este
posibil daca, inainte de a alege, ai capacitatea de a delibera, de a cantari
argumentele pro si contra ale unei asemenea decizii si de a anticipa posibilele
consecinte care decurg din acesta.
Inteligenta se poate defini si ca puterea de a a invata sau de a intelege,
ca aptitudinea de a cunoaste, de a intelege ceva. Potrivit definitiei oferite,
de obicei, in manualele de psihologie, inteligenta este capacitatea si abilitatea
de a raspunde, in cea mai potrivita forma posibila, exigentelor pe care le
prezinta lumea. Iti permite sa reflectezi, sa-ti faci griji, sa cercetezi, sa
controlezi si sa interpretezi realitatea. [2]
Inteligenta este, o insusire atat de greu de inteles, patrunzatoare, complexa
si ingenioasa, incat un tratat stiintific conventional nu reuseste sa faca
lumina in complexitatea acestei chestiuni. Ceea ce numim inteligenta este,
inainte de toate, capacitatea pe care o are aceasta de a se crea singura.
Inteligenta a fost considerata, in mod traditional, singura insusire
inerenta fiecarei fiinte umane care s-ar putea dezvolta in diferite grade de
perfectiune. Totusi, dupa publicarea in 1983 a teoriei lui Howard Gardner, psiholog american, s-a pornit de la teza conform
careia exista diferite forme de inteligenta la fiinta umana si s-a dezvoltat
teoria inteligentelor multiple.[3] Identificarea diferitelor forme de
inteligenta nu ne conduce la o viziune fragmentara a mintii umane, deoarece
fiecare dintre ele dezvolta o functie particulara si este integrata in
ansamblu. Sunt forme interdependente si niciuna dintre ele nu este
independenta. Pentru a trai o viata echilibrata, fiinta umana are nevoie de
toate aceste forme, chiar daca in diferite etape.
In ultimul deceniu al secolului trecut, Daniel Goleman a venit sa consolideze stiintific ceea ce era deja o
convingere prezenta in traditia filosofica din Occident, de la Rene Descartes
pana la Xavier Zubiri, astfel spus, ca fiinta umana nu se poate defini doar ca
o fiinta ganditoare, ca o res cogitans,
ci in mod necesar, si ca o fiinta care simte, dotata cu inima. [4]Gandirea si emotia reprezinta doua
dimensiuni ale realitatii umane si sunt legate reciproc.
La inceputul secolului XXI s-a lansat o alta dezbatere avand ca scop
identificarea unei alte forme de inteligenta, cea spirituala, existentiala sau transcendenta, care largeste semnificativ
spectrul dezbaterilor si al cunoasterii.
Si Gardner a vorbit despre inteligenta existentiala sau transcendenta si a
definit-o drept capacitatea de a se situa
pe sine in raport cu cosmosul, precum si capacitatea de a se situa pe sine in
raport cu trasaturile existentiale ale conditiei umane, ca de exemplu
semnificatia vietii, semnificatia mortii si scopul final al lumii fizice si
psihologice in experiente profunde precum dragostea pentru o alta persoana sau
adancirea intr-o opera de arta. [5]
Cuvantul spirit si adjectivul
spiritual sunt foarte incaracate de semnificatii de-a lungul timpului. Spiritus inseamna acelasi lucru ca si
cuvantul grecesc corespunzator cuvantului pneuma,
al carui sens original este suflare. Faptul
ca s-a dat un astfel de nume spiritului s-a datorat conceptiei filosofilor
antici greci care intelegeau prin spirit un fel de materie usoara, volatila. Folosind
aceasta denumire au nimerit-o pe deplin in ceea ce priveste esenta spiritului:
lipsa lui de fixare, inconstanta mobilitatea. Adjectivul spiritual a fost folosit neinspirat de-a lungul timpului de cei
care au gandit spiritul ca fiind opus cuvantului corp si s-a dezvoltat o
viziune dualista a fiintei umane, in care ambele substante se prezinta
antitetic si sub o forma de conflict. In plus, viata spirituala era considerata
o forma de a te indeparta de tot ceea ce este pamantesc, trupesc, de lumea
senzatiilor si a impresiilor.
Victor Frankl ne ofera o perspectiva complexa a
acestui cuvant Spiritualul nu se
departeaza sau nu se dizolva niciodata intr-o situatie; mereu este capabil sa
se distanteze, sa ia atitudine. Spiritualul poseda libertate pornind de la
acea distanta si doar din perspectiva libertatii spirituale fiinta umana poate
sa decida viitorul ei. Concepem spiritualul ca ceea ce este liber in fiinta
umana. Spunand ca o persoana este o fiinta spirituala nu
negam dimensiunea ei carnala. Ceea ce indicam este faptul ca fiinta nu se
limiteaza doar la aceste aspecte, ci
transcende dimendiunea ei fizica. [6]
Termenul de inteligenta spirituala a fost creat de
doi cercetatori Dahar Zohar si Ian Marshall. .[7] Dupa parerea lor, acest tip de
inteligenta intregeste inteligenta emotionala si pe cea logico-rationala si
ofera capacitatea de a infrunta si de a transcende suferinta si durerea si de a
crea valori; ofera abilitati de a gasi semnificatia si sensul actiunilor
noastre.[8] Ei au descoperit ca atunci cand
persoanele realizeaza o practica spirituala sau vorbesc despre sensul global al
vietii lor, undele electromagnetice din creierul uman prezinta oscilatii de
pana la 40 de megaherti prin neuroni. Aceste oscilatii strabat tot creierul, dar prezinta o
oscilatie mai mare si stabila in lobii temporali. Dupa parerea lui Zohar,
inteligenta spirituala activeaza undele cerebrale, permitand ca fiecare zona
specializata a creierului sa tinda spre un intreg functional.
Potrivit investigatiilor sale, persoanele care cultiva aceasta forma de
inteligenta sunt mai deschise spre diversitate, au o vadita tendinta de a se
intreba de ce si pentru ce exista lucrurile, cauta raspunsuri fundamentale si
in plus sunt capabile de a infrunta greutatile vietii, dand dovada de curaj.
Din perspectiva sa, persoanele inteligente din punct de vedere spiritual
sunt in cautarea unei conceptii asupra lumii, tind sa-si evalueze actiunile si
intregul lor traiect, precum si opiniile lor de viata. Sunt
persoane libere.
Un francmason invata ca libertatea inseamna puterea de a indeplini sau a nu
indeplini actiuni corespunzatoare propriei sale vointe, ca el trebuie sa fie un
om liber si de bune moravuri, ca devine liber dupa ce moare prin prejudecatile
vulgului si renaste la o noua viata dupa Initiere.
Ca profana, o persoana inteligenta spiritual isi pune o serie de intrebari
precum: Cine-i Dumnezeu? Cum ajungem cu adevarat la el? Cum am aparut pe
lume? De ce exist pe lume? Ce sens are existent mea? La ce ma pot astepta dupa
moartea mea? Ce sens are lumea? De ce suferim? De ce luptam? Pentru ce anume merita sa traim? Cum trebuie sa-i dau vietii mele un sens?
Cautarile spirituale sunt in viziunea lui Francisc Toralba puteri ale
inteligentei spirituale. In lucrarea sa Inteligenta
spirituala, le mentioneaza pe urmatoarele: cautarea sensului vietii,
capacitatea de distantare, autotranscendenta, uimirea, autocunoasterea,
capacitatea de a aprecia, placerea estetica, simtul misterului, cautarea unei
intelepciuni, sentimentul de apartenenta la un intreg, invingerea dualitatii,
puterea simbolicului, chemarea launtrica, capacitatea de a o lua de la capat,
ironia si umorul.
Inteligenta spirituala permite, deci, accesul la semnificatiile profunde,
punerea in discutie a scopurilor existentei si a celor mai importante motivatii
ale acesteia. Inteligenta eului profund este cea care se infrunta cu problemele
grave ale existentei si cu ajutorul ei cauta raspunsuri credibile si/sau
rationale.
Francmasoneria ca scoala filosofica si spirituala a cunoasterii Universului
si Sinelui ne ofera instrumentele cu
care sa gasim propriile noastre raspunsuri la aceste intrebari. Oferind
libertatea de actiune si gandire ne permite sa cautam raspunsurile in toate sistemele
metafizice si mistice de gandire, in toate religiile, in stiinta si cel mai
important, prin ceremonial si initiere, in cele mai intime trairi ale noastre.
Citandu-l pe Jean- Pierre Bayard, Francmasoneria
este calea catre constientizarea de a nu fi exact ceea ce ne dorim, ea
permitand astfel dobandirea unei maiestrii. Deci, Francmasoneria nu adduce un
cuvant de ordine, ea nu da o lectie, ea trezeste. [9]
Inteligenta spirituala a unui francmason este ca o piatra neslefuita. Ca sa
capete o forma, sa se desavarseasca, trebuie sa fie slefuita cu meticulozitate prin
sarguinta, perseverenta, studiu individual, impartasirea ideilor, cunoasterea
simbolurilor si practicarea ritualului. Intrucat munca unui mason nu incetreaza
niciodata, finalitatea cautarilor spirituale se afla la capatul existentei
umane. Frumusetea demersului spiritual da sens si frumusete vietii.
Sora R. S.
Respectabila Loja Minerva
16 iulie 6013
[1] Vezi Francesc Toralba, Inteligenta Spirituala, Editura Curtea
Veche, Bucuresti, 2010, pag. 114
[2] Ibidem, pag.16
[3] Gardner prezinta conceptele de:
Inteligenta lingvistica, muzicala, logoco-matematica, corporala si
chinestezica, spatiala si vizuala, intrapersonala, interpersonala si naturista.
[4] Vezi Francisc Toralba, Op. cit., pag.34
[5] Ibidem, pag. 34.
[6] Victor Frankl, Omul in cautarea sensului vietii, Editura, Bucuresti
[7] Dahar Zohar este profesoara la
Universitatea Oxford si Ian Marshall este psihiatru la Universitatea din
Londra.
[8] D. Zohar si I. Marshall, Inteligenta Spirituala, Editura Vellant,
2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu