Discursul de investitură al Marii Maestre Anda HUCH

Sentimentele ce mă încearcă în aceste momente unice pentru mine ca Iniţiată, pentru mine ca Soră şi pentru mine ca om nu mă lasă a începe acest discurs fără a simţi pe umeri mantia ce Sora mea, Sora noastră, Marea Maestră de Onoare Anca Nicolescu mi-a aşezat-o.

Anca Nicolescu… construind un edificiu demn de admiraţie ce, pe de o parte mă copleşeşte, iar pe de altă parte îmi impune, ne impune, ne obligă să facem ca edificiul creeat cu atâta trudă şi energie, acest Templu al nostru să dăinuie. Nicicând nu m-au încercat asemenea sentimente antagonice de bucurie şi teamă, de pace şi nelinişte...

Mărturisesc în faţa voastră că sunt foarte conştientă de sarcinile care îmi revin şi care sunt deosebit de grele din foarte multe puncte de vedere. Vreau să ştiţi încă din acest moment că avem obligaţia faţă de Sora noastră Anca şi faţă de augusta noastră instituţie să ne menţinem pe aceste piscuri înalte în care sau înrădăcinat principiile noastre, relaţiile noastre fraterne internaţionale şi profundul respect pentru ţara noastră, România.

Doar cu ajutorul vostru, al tuturor, cu forţele noastre reunite, pietre brute şi şlefuite, vom putea duce peste timp opera creată de o persoană care şi-a găsit locul în cartea de aur a Masoneriei.

Pornind de la principiul continuităţii şi al respectării tradiţiilor Francmasoneriei, viziunea pe care o am asupra viitorului apropiat al Marii Loji Feminine a României vine ca o susţinere a eforturilor noastre anterioare şi o îmbunătăţire a acestora, acolo unde este nevoie.

Dorim ca în noul mandat să ne axăm pe câteva aspecte foarte importante, chiar vitale, continuităţii Masoneriei Feminine în România şi a deschiderii noastre în faţa societăţii prin prisma adaptării MLFR la secolul al XXI-lea, continuând astfel munca titanică începută de Sora noastră în urmă cu aproape o jumătate de secol, la momentul iniţierii sale.

Marea Lojă Feminină a României trebuie să continue politica noastră externă cu aceeaşi dinamică ca şi până acum, lucru pentru care avem încredere că sprijinul Marii Maestre de Onoare a MLFR, Sora Anca Nicolescu, este unul vital şi va veni neîntârziat, cu acelaşi simţ diplomatic şi fratern pe care-l admirăm de opt ani de zile şi pe care l-a desăvârşit prin ceea ce numim astăzi la nivel internaţional Marea Lojă Feminină a României, un landmark al Masoneriei Feminine în Europa, Africa şi Americi.

Însă cele mai importante încercări cu care ne confruntăm sunt aspectele naţionale. MLFR trebuie să continue deschiderea către societate prin intermediul noilor mijloace de comunicare, prin intermediul contactelor publice. În acest sens, considerăm că tinerele profane trebuie să reprezinte pentru noi, în acest mandat, o prioritate şi un aspect critic al dezvoltării noastre ca organizaţie, ca parte activă a MLFR în societate şi ca etalon al Masoneriei Feminine în Europa şi pe mapamond.

Cred cu toată fiinţa mea că viaţa este cel mai subtil lucru hărăzit nouă de Marele Arhitect, pentru ca noi să putem contrui, pas cu pas, zi de zi, Templul în care, revenind mereu, să găsim frumusetea ţelurilor, idealurilor şi determinismul creaţiei Sale, să găsim tăria unităţii şi înţelepciunea lăuntrică... aratându-ne astfel drumul pe care trebuie să mergem către Adevăr.

Mă uit în urmă şi în acest an de graţie pentru MLFR, pot vedea puntea graţie căreia gloria trecutului ne dă în prezent forţa... fiecare dintre noi, iniţiate ori încă neiniţiate trebuie să purtăm în gând spiritul Femeii care ne-a ghidat destinele la începutul acestui secol şi care, spre bucuria noastră, va fi cunoscută ca cea mai proeminentă Mare Maestră a istoriei Ordinului Masonic Feminin în România.

Viitorul este un edificiu misterios pe care-l construim astăzi pentru mâine. Iar dacă acesta ne este adevarul, atunci sa-l făurim din ceea ce avem mai bun în suflet... să-l făurim cu dragoste!

Să-l făurim cu dragoste căci credinţa în viitor este dreptul nostru cel mai nobil, bunul nostru inalienabil, căci doar crezând în viitor, suntem patrunşi de cea mai deplină iubire pentru prezent.

A pregăti viitorul, spunea antoine de Saint-Exupéry, nu este altceva decât a întări temelia prezentului!