Vorbitul si ascultatul, asemeni actului de a scrie si de a citi necesita timp, consuma timp. Ascultarea necesita timp. Psihologul incearca sa ne atraga atentia ca, implicit, comunicarea necesita timp si ca in felul acesta se naste si nevoia de a pastra in memorie cele spuse de catre celalalt.
Partitura ramane, dar muzica nu o mai auzim. Muzica nu inseamna partitura, dar ne putem aminti ce inseamna farmecul ei. Datorita memoriei si imaginatiei se obtine acea vizualizare a operei, acea proiectie proprie in spatiul imaginar. Ascultarea este o stare care se traieste deci, minut cu minut.
O stare care se traieste intens. Din cand in cand oferiti cuiva placerea de a-l lasa sa vorbeasca, dandu-i timp si ascultand asa cum ascultam o bucata muzicala, amintindu-ne cu responsabilitate preocesul destainuirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu