joi, 20 decembrie 2012

Discursul de instalare al Suveranei Mare Comandor a Supremului Consiliu Feminin pentru România




Zenit Bucureşti, 15 decembrie 2012/6012




Prea Puternici Suverani Mari Comandori
Prea Respectabili Mari Maeştri
Iluştri Suverani Mari Inspectori Generali
Iubie Surori şi iubiţi Fraţi
Toţi,


Dintre toate ţările din estul Europei, România este fără îndoială cea care prin însăşi origine şi cultura sa se apropie cel mai mult de lumea latină. Aşa se explică cu siguranţă raporturile foarte particulare pe care România le-a cultivat cu celelalte ţări latine, Italia, Franţa, Spania şi Portugalia.

România a fost o răscruce, un loc de trecere şi invazie în decursul istoriei; multe popoare venite din diferite părţi au lăsat pe teritoriul ţării noastre câte puţin din propriile obiceiuri şi propria los civilizaţie, înzestrând oamenii, aşa cum revărsarea fluviului din albie fertilizează pământul ce-i mărgineşte vadul. Plămădită din particularităţi, reunită de către voievozii săi, domnitorii succesivi au ştiut să construiască o ţară şi un popor, care  îşi extrage bogăţia din mozaicul care i-a dat naştere.

În ciuda  tuturor bulversărilor şi schimbărilor istorice, poporul Român a găsit de fiecare dată, graţie voinţei sale de regenerare şi forţei sale de caracter, puterea de a-şi afirma identitatea.

Lumina Masoneriei s-a aprins foarte devreme în România şi face parte integrantă din istoria sa. Este de altfel frapant să vezi şi să citeşti în arhivele Ordinului că încă din secolul al XVIII-lea, aproape în aceeaşi epocă la care se editau Marile Constituţii de către Frederic cel Mare şi chiar înainte de această dată, Lojile de aici  reuneau intelectuali şi oameni de diverse naţionalităţi, români, germani, maghiari, ruşi, austrieci, italieni, greci, francezi etc. Fără îndoială, Francmasoneria română şi-a extras de aici forţa sa vie şi nu de puţine ori a găsit lângă Fraţii din alte ţări, încurajări şi ajutor fratern care i-au permis, la un moment dat, să renască precum pasarea Fenix din propria-i cenuşă.

Legile fundamentale ale Ordinului, caracterizate prin dubla deviză ORDO AB CHAO (ordine în haos) şi DEUS MEUMQUE JUS (Dumnezeu şi dreptul meu) i-au inspirat pe toţi Masonii. Ele sunt astăzi de mare actualitate şi se afirmă cu forţă şi în prezent, în prezentul şi viitorul Ordinului şi al Europei Unite, căci, pentru a-l cita pe Herman van Rompuy, Preşedintele Consiliului European, „Europa are la bază patru valori esenţiale: Grecia, Roma, creştinismul şi iluminismul”. Aceste valori împărtăşite şi de Masonerie sunt parte a identităţii noastre comune, o identitate europeană, a unei Europe Unite fără de care viitorul ţării noastre nu trebuie să se despartă nicicând.

Într-o epocă de reînnoirii, când totul trebuie să renască în ţara noastră, această deviză trebuie, o dată în plus, să călăuzească acţiunile tuturor Masonilor.

Ritul apare astfel ca un veritabil lăcaş de formare spirituală, tradiţională şi universală a Sfântului Imperiu, o viziune şi un model al unei autorităţi şi a unei legitimităţi superioare provenite direct din principiul spiritual.

Scopul Marilor Constituţii devine astfel asigurarea unităţii, progresului şi bunăstării familiei umane, în general, şi a fiecărui om în particular.

Integrarea omului într-un astfel de stil de viaţă diminuează suferinţa, mizeria fizică şi descompunerea morală care-l copleşesc; violenţa şi ura, forţele obscure care-l dezmembrează, constituind o societate armonioasă inspirată şi dominată de conceptul de Fraternitate, creând în mod ineluctabil o răsfrângere asupra vieţii sociale înconjurătoare. Nu degeaba, cu o lună de zile în urmă, acelaşi spirit de Fraternitate era invocat şi de reşedintele Consiliului European!

Ritul Scoţian Antic şi Acceptat se menţine în afara zvârcolirilor lumii profane şi a conflictelor planetare încercând să regrupeze   într-un cadru iniţiatic oameni luminaţi care, stăpâni pe conştiinţa lor, înţeleg sa pună, într-un sistem de cercetări permanente, cunoştinţele, discernământul, aprecierea lucidă şi spiritul lor în serviciul umanităţi.

Ritul Scoţian Antic şi Acceptat nu are drept obiectiv realizarea unui consens optim, ci, doar a obţine unele aptitudini, oferind o viaţă colectivă, prin mijlocirea principiilor noastre fundamentale, prin fraternitate în libertate şi respectul celorlalţi. Acestea sunt şi ele aspecte ale identităţii noastre europene şi universale.

Am să dau citire unei fraze rostite de Herman van Rompuy în faţa Fraţilor şi Surorilor noastre din Europa pentru a ilustra că voinţa noastră este şi voinţa Europei: „(...) am pus accentul pe identitatea europeană, pe Europa, pentru care valoare cea mai importantă este respectul pentru fiecare persoană, un respect care se traduce prin drepturi egale pentru toţi, prin nediscriminare sub toate formele, precum şi prin solidaritate şi fraternitate. Astăzi, datorită valorii pe care o acordăm fiecărei persoane, putem construi o Uniune Europeană care este fondată pe o mai mare solidaritatei între tineri şi bătrâni”.
 
În faţa rezultatelor derizorii, a anxietăţilor şi imoralităţii epocii noastre, al dezechilibrelor spirituale care macină în special cultele şi care afectează tineretul, Masonii trebuie să-şi depună toate eforturile în serviciul acestei cauze, în contrast cu dispreţul arătat de unii pentru legile universale. Omul trebuie să reînvie, să fie legat de eternitate, căci, are în aceeaşi măsură nevoie de o comunicare cosmică şi de una umană, de solidaritate, de propagarea valorilor identităţii sale.

În acest sens, în discursul său, Preşedintele Comisiei Europene a spus: „Europa este fondată pe solidaritate, dar această solidaritate este pusă la încercare în vremuri de criză. Când oamenii suferă, tentaţia de a urma idei populiste şi de a transforma Uniunea Europeană într-un ţap ispăşitor e mare. În realitate, UE este singurul cadru în care atât solidaritatea, cât şi reformele necesare pot fi reunite pentru binele european comun. Aşadar, ar trebui să nu precupeţim niciun efort pentru a coopera strâns şi a reînvia solidaritatea între naţiuni, între state şi în interiorul acestora, între bogaţi şi săraci, între bătrâni şi tineri. Reuniunea de astăzi reprezintă o contribuţie importantă la realizarea acestui obiectiv, iar angajamentul manifestat de toţi participanţii îmi dă curaj”.

Ceea ce reuneşte membri Ordinului trebuie să fie o viziune unică a lumii, a Ordinei şi a Luminilor. Adepţii săi, oamenii şi Masonii secolului al XXI-lea, se reîntâlnesc cu Dumnezeu în însăşi acţiunile lor, în actualitatea mondială. Singurul criteriu al sincerităţii lor este acţiunea, cuplată cu capacitatea corelativă de a suferi.

Misiunea Ritului rămâne fidelitatea tendinţelor sale spirituale. Membrii săi sunt sarea, fermentul şi lumina în plămădelile viitorului, fără să ştie ce formă să dea în viitor fermentului şi în ce moment.

Ordinul este martorul şi servitorul Spiritului în centrul umanităţii, a cărei evoluţie rămâne un mister.



Anca NICOLESCU 33°
Suverană Mare Comandor
Supremul Consiliu Feminin pentru România



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu