Prea Respectabilă Mare Maestră,
Cu ajutorul tău, iubita noastră Maestră, noi am învăţat ce înseamnă respectul şi iubirea pentru viaţă, masonică şi profană laolaltă, asemenea unui tot unitar. Am învăţat în acest proces larg cum să trecem dincolo de ştiinţa materială şi să ajungem la cunoaşterea sprirituală fără a nega defectele ce uneori ne umbreau calea.
Am învăţat de la tine că Masoneria poate fi calea de a trece din Ţara lui "Poate" în Ţara lui "Se Poate" şi, ajunse acolo, frontierele ce străjuiau Ţara lui "Nu se Poate" s-au deschis larg... Nu putem să-ţi spunem multe lucruri, fie nu avem curajul pentru a recunoaşte, fie dorim ca aceste sentimente să le transmitem prin propiile noastre acţiuni... Este greu de descris şi, şi mai greu de spus în cuvinte rostite...
Poate că ne putem rezuma la un simbolic dialog revelat în cartea "Cele şapte pene ale vulturului"...
- Iubirea intr-o piatra, simtirea, toate lucrurile pe care le-am facut de cand te cunosc, la ce servesc? E bine, e placut, dar n-are o existenta reala. E pura inventie, nu?
S-a oprit la marginea potecii, m-a privit din cap pana-n picioare, cu un aer extrem de suparat. Mi-a zis:
- Dar pentru asta suntem pe lume! Pentru a inventa viata!
S-a asezat, a smuls un fir de iarba de langa piciorul sau si a inceput incet sa-i zdrobeasca radacina intre degete. A facut asta un minut, apoi a aruncat planta. Degetele ii erau patate de un suc galben, lucitor. A scos un banut din buzunar si l-a pus pe pamant.
- Priveste.
Degetele sale erau magnetizate; atrageau banutul care se lipea de ele cum un capat de fier se lipeste de un magnet. A smuls un fir asemanator. Mi l-a intins:
- E randul tau.
Am facut la fel ca el. N-am atras nimic. El mi-a spus:
- E normal. Iarba asta este sora mea cea mica. De aceea m-a ajutat. Daca ai fi iubit-o ca pe surioara ta, te-ar fi ajutat la fel. Asculta. Ceea ce iti voi spune, e odata pentru totdeauna. Nu vom mai vorbi despre asta. Viracocha a creat viata. Noi suntem copiii sai. Trebuie sa-i urmam opera, trebuie sa cream, sa inventam fara incetare, asa cum a facut-o el. Este cel mai bun mijloc de a-l servi. Important nu e Viracocha, ci capacitatea ta de a-i capta puterea, care singura permite transformarea lucrurilor. Nu pentru a te servi de ele, ci pentru a le inflori, pentru a le face sa intre in demnitatea vietii si pentru a intra impreuna cu ele.
Dar tu, tu gandesti. Ceea ce tu crezi ca e inteligenta iti spune ce e posibil si ce e imposibil. Dar nu adevarata ta inteligenta iti spune asta, ci minuscula experienta pe care o ai despre lume. Viracocha nu gandeste. Nu e inteligent, nu se pierde in meditatii despre lume. El da viata, se bucura si iubeste chestia asta. Nu-l cauta pe Viracocha in cer sau in temple. Ramane in corpul tau, in simtamintele tale. El acolo e… Si permite-i sa iasa din cand in cand. O sa vezi ce este capabil sa faca. Stii ce a facut pentru mine? Mi-a dat o pana de vulpe.
Mi-a intins gatul, pentru a pipai pana sa de vulpe. Am ramas cu gura cascata, nestiind ce sa fac. Am intins mana si am spus prosteste:
Uitatura pe care mi-a aruncat-o m-a tintuit de piatra pe care eram asezati.
- Cine esti tu sa decizi ce este si ce nu este? Daca ai fi fost mai putin idiot, daca ai fi avut numai o scanteie de vrajitorie, stii ce ai fi spus? “Si daca ar fi adevarat?”Si ti-ar fi simtit pieptul deschizandu-se, burta razand, corpul cantand pana in varful unghiilor.
Sau poate că la rândul nostru trebuie să ducem mai departe un legâmânt făcut în faţa ta recent, acum câţiva ani sau cu aproape un deceniu în urmă. Fiecare clipă, fiecare reuşită, dar mai ales fiecare moment greu din vieţile noastre ne-a unit şi mai mult, ne-a cernut nu doar gândurile, ci şi feluritele noastre moduri de a acţiona...
Noi nu am uitat că pentru tine, toate aceste mici lucruri, însumează o viaţa de om, masonică şi profană, presărată cu vicisitudini şi cu bucurii. Noi nu am uitat că "Şcoala Anca Nicolescu" are la bază "Şcoala Gisèle Faivre" şi aceasta, la rândul său, o alta şi o alta şi o alta şi.... ne simţim mândre că multe sau puţine dintre noi am studiat la "Şcoala Anca Nicolescu" şi prin tine, iubita noastră Maestră, la "Şcoala Gisèle Faivre".
Poate că nu degeaba, Loja Minerve a fost martora unei istorii ce a ajuns să se continue pe aceste tărâmuri aflate la răscruce nu de drumuri, nu de continente, ci de civilizaţii şi culturi... Poate că nu degeaba, Loja noastră Minerva are o simbolistică aparte în istoria MLFR de după căderea regimului comunist şi opresiv.
Poate că nu degeaba pionieratul pe care tu ni-l indici mereu spre înfăptuire putem să-l asemuim cu pionieratul lui Gisèle Faivre în Masoneria Feminină.
Noi ştim de unde vin robele noastre negre încărcate cu atâta ceremoniozitate şi eleganţă simbolică. Noi ştim că "Şcoala Gisèle Faivre" a avut o întreagă serie de laureate şi suntem mândre de cea care ne-a ajuns Maestră.
Noi ştim că, aşa cum spune Ax*l citând pe Gisèle Faivre, noi toate trebuie să devenim, sau să încercăm să devenim "maître et critique, guidée par de hautes étoiles qui ne se vendent pas".
Cu cele mai călduroase şi fraterne gânduri, cu ocazia zilei tale de naştere de mâine, noi, Sora ta Anonimă, dorim să-ţi mulţumim. Dorim să te felicităm şi sperăm ca mereu să-ţi depăşim aşteptările. Te-am iubit, te iubim şi continuăm să o facem ca la început.
Cu o TAF,
Sora Anonimă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu