Traducerea interviului acordat pe 15 iulie 2011 lui Iván Herrera Michel şi publicat în cartea autorului, intitutlată: "El toque y la palabra".
Am dialogat cu Anca de mii de ori în toată lumea. Cunosc dureroasa sa istorie de exilată a dictaturii, faptul că şi-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă pentru a o ajuta să iasă din ţară şi să-şi salveze viaţa şi am învăţat să respect lupta dură şi munca masonică pe care a trebuit să o realizeze pentru a dezvolta Masoneria Feminină română, locul său în istorie ca a doua Mare Lojă Feminină din lume (a fost fondată îm 1922) şi pentru a o relaţiona cu principalele organizaţii masonice liberale din lume. Şi toate acestea depăşindu-şi durerea pierderii unicului ei fiu. Dar îi rămâne o fiică minunată.
De Anca Nicolescu, Mare Maestră a Marii Loji Feminine a României (MLFR), fondate la 1922, şi de soţul ei André Szakvary, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al RSAA pentru România, fondat în 1881, mă leagă o foarte bună şi deja veche prietenie personală.
Mărturisesc faptul că iubita mea Soră Anca Nicolescu este un personaj unic şi ştiu că şi-a atins obiectivele, iar acum i-am cerut un dialog public care mi-a fost acceptat şi a fost un rezultat foarte revelator. Să-i vedem atuurile.
1) Draga mea Soră şi bună prietenă Anca, să o luăm de la început. Cine este Anca Nicolescu în propriile-i cuvinte? Cum a fost viaţa ta profană, profesională şi masonică?
Sunt Anca Nicolescu, născută în mijlocul zgomotelor produse de bombele celui de-al II-lea Război Mondial. Imaginează-şi că naşul meu ajunsese să-mi spună mica "Sirenă", "Alarmă" şi "Bombiţă". M-am născut într-o familie de Francmasoni români de fondatori şi Mari Maeştri ai Marii Loji Naţionale din România (prima Mare Lojă română, fondată în 1880), cea care azi poartă numele de Marea Lojă Naţională Unită din România.
De asemenea, rudele mele au fost cele care au consolidat primul Suprem Consiliu român, fondat în 1881, cel care peste două luni de zile va sărbători a 130-a aniversare. Mama mea a făcut parte din primul Capitol Feminin român de grad 18° al RSAA din România şi din lume, dat fiind faptul că în acea epocă nu exista altul la nivel internaţional. Vorbim de perioada 1923-1949.
Din România am reuşit să plec cu mult noroc, la 18 ani, şi am primit naţionalitatea franceză şi o bursă pentru studiile mele, având minunata oportunitate de a mă putea dezvolta într-o ţară liberă şi democratică. Cum bine şti, am studiat medicina în Paris în anii '70 şi am un doctorat în Statistică în medicină şi biologie. De asemenea, am absolvit Institutul Barraquer din barcelona în 1975 şi apoi în 1985 ca specialistă în medicina New Age în Beijing, China.
Viaţa mea, dragă Ivan, m-a dus ărin lume, o lume în care am învăţat multe limbi. Astăzi vorbesc română, franceză, engleză, germană, spaniolă, portugheză, maghiară şi italiană.
Ca activitate profesională-ţi pot spune că am fost asistentă, directoare de clinică şi directoare medicală în diferite spitale din Franţa şi Germania între 1970 şi 1996. De asemenea, sunt mândră de faptul că sunt una din fondatoarele primei fundaţii masonice din România de după 1989. Mă refer la Fundaţia Solidaritatea Culturală Română (SCR) Ars XXI (în 1999). Actualmente sunt directorul general al Marketing Management Europe 2000.
Ca activităţi masonice... am fost iniţiată pe 22 februarie 1969, în Loja Feminină “La Tolerance” (Toleranţa), în Orientul Nevers, Franţa, jurisdicţionată Marii Loji Feminine a Franţei. Ceremonia de iniţiere a fost... nu sunt cuvinte pentru a o descrie, a fost memorabilă... Îţi poţi imagina cum este să fi iniţiat într-un castel francez?
Am devenit Maestră Mason pe 30 octombrie 1971. După mulţi ani, pe 20 decembrie 1975 am devenit Cavaler (Damă) de Malta şi în 1989 am primit sublimul Grad 33°, de Suverană Mare Inspectoare Generală a RSAA.
Contribuţia mea la dezvoltarea Masoneriei Feminine în Europa nu ştiu dacă este mare sau mică, dar pot să-ţi spun că sunt membră fondatoare a mai multor Loji Masonice Feminine din Franţa, Belgia (unde sunt şi una din fondatoarele Marii Loji Feminine a Belgiei), Elveţia, Luxemburg. Cu privire la România, sunt fondatoarea a patru Loji Feminine începând cu perioada de după 1989.
Dar activitatea mea masonică nu a avut un caracter strict feminin. Am fost secretara Cancelariei Supremului Consiliu pentru România din exil, în Paris, şi l-am acompaniat pe unchiul meu, Marele Cancelar, la multe congrese ale Supremelor Consilii care aveau legături cu Jurisdicţia Sud a SUA. Din 2006 sunt Marea Maestră a celei de-a doua cea mai veche Mare Lojă Feminină din lume, fondată în 1922. Anul care vine, în 2012, voi termina cele două mandate şi nu voi mai fi Mare Maestră a Marii Loji Feminine a României.
Procesul de revitalizare a Masoneriei Filosofice Feminine în România a fost realizat şi graţie Supremului Consiliu din Luxemburg; am reuşit să pun în mişcare lucrările şi am refondat Capitolul Feminin român "Steaua Dunării", constituit iniţial în acelaşi an cu obţinerea independenţei Marii Loji Feminine în 1922 şi "Steaua Orientului" al SCRELUX.
De asemenea, cu timpul, şi până astăzi, ca fondatoare am reuşit să pun în mişcare lucrările Areopagului feminin "Hyperion" şi ale Consistoriului feminin (în calitate de Preşedinte).
Ca o concluzie a tot ceea ce am spus până acum, în ziua în care am împlinit 40 de ani de Masonerie, Agenţia de Presă Masonică din România a realizat şi publicat un material care vorbeşte despre toată viaţa mea masonică, sărbătorind astfel viaţa-mi întreagă din cadrul Ordinului. Ca o paranteză, acel articol a devenit cel mai citit articol de pe internet în ceea ce mă priveşte şi unul dintre cele mai citite articole virtuale române despre Masonerie.
Cum bine şti, în anul 2009 am organizat Adunarea Generală a CLIPSAS în Bucureşti. Locul ales a fost Palatul Regal al României. Nu ştiu dacă invitaţii au înţeles 100% semnificaţia acelui edificiu. Pentru mine personal are o semnificaţie specială, dar pentru Masoneria română şi prosperitatea sa, a democraţiei poporului român, acel edificiu reprezintă o Românie pe care puţini o cunosc... Acea Românie!
Am primit multe titluri de membru de onoare al mai multor organizaţii masonice pentru care mulţumesc Fraţilor şi Surorilor mele. Sun lucruri care nu se uită. În ceea ce priveşte spaţiul intelectual masonic, am realizat în 20 de ani peste două duzine de conferinţe şi colocvii masonice.
Pe 19 iunie 2011 am fost numită Ambasadoare Mondială a Ordinului Suveran Militar al Teplului din Ierusalim, fiind deja Cavaler (Damă) în grad de Mare Cruce.
Dar înainte de a termina acest amplu interviu, vreau să-ţi spun un lucru, un lucru mult mai important pentru mine, nu ca Mare Maestră, ci ca Soră. În vara lui 2010, în Peru, am semnat un Tratat foarte special. Marea Lojă Feminină a României a semnat, intrând în istorie definitiv, un tratat cu Marele Orient al Franţei. Acest parteneriat este ceva ce mulţi nu înţeleg acum, dar mie care-mi place să văd, să simt şi să trăiesc în viitor... Cred că deja mă înţelegi!
Dar oricât am reuşit şi am obţinut mă consider încă o ucenică care va continua să înveţe să-şi şlefuiască piatra!!! Şi să construiască şi care consideră că muncă nu se termină niciodată!!!
2) Poliglot, doctor cu doctorate, case în Bucureşti, Paris şi Canare, cu o solidă poziţie economică, cu un soţ care te adoră şi cu o minunată fată. De unde această pasiune pentru Masonerie, când ai putea avea o viaţă diferită?
Iván... când cineva are, acel cineva trebuie să ofere... Nu? Eu îţi voi spune un lucru fără a face comentarii... Libertatea nu a cucerit lumea, dar Francmasoneria a propagat în lumea întreagă idealurile sale pentru o lume mai justă, mai bună şi care să trăiască în fraternitate!
Educaţia mea, o educaţie specială, familia mea, o familie specială, o familie europeană înainte de formarea uniunii Europene (cei patru bunici ai mei sunt de naţionalitate diferită), o familie multireligioasă, o familie nu doar de constructori speculativi, ci şi operativi, asta dacă privim strămoşii mei care au participat la fondarea statului modern român şi democratic, ei au fost cei care m-au învăţat că atunci când cineva are trebuie să ofere şi celorlalţi. Dar când ai mult atunci trebuie să oferi şi mai mult şi trebuie să o faci într-o formă organizată.
Pentru mine Masoneria şi nu doar ea, este acea formă organizată pentru a oferi ceva celorlalţi. Vin dintr-o familie ale cărei rădăcini se pierd în abisul secolelor Europei. Chiar dacă poate părea o familie strictă, îţi voi spune că am fost educată cu un puternic simţ al libertăţii de conştiinţă, am avut o educaţie umanistă, culturală şi democratică. Unde în alt loc decât în Masonerie să poţi oferi totul ceea ce eu ofer?
Eu cred şi simt că Masoneria este o instituţie de educaţie la nivel individual şi, dacă se practică bine, la nivel de mase.
În Marea mea Lojă avem ceva ce se numeşte "educaţie sistematică". Este ceva particular nouă şi pe care l-am preluat de la Marea Lojă Naţională Unită din România, care este foarte axată pe acest lucru.
3) Ce ţi-a oferit această vastă experienţă şi cunoaştere a Masoneriei?
Ce mi-a oferit? Ah, păi uită-te la Marea Lojă Feminină a României... asta mi-a oferit. Poate că te întrebi de ce? Iván, este simplu... eu am trăit în lumea Masoneriei regulare masculine. Eu i-am văzut reuşitele şi eşecurile. În ziua în care am primit onoarea de a fi Mare Maestră, am promis Surorilor mele că voi lucra pentru ca MLFR să strălucească în lume, mi-am jurat că niciodată în viaţa mea nu voi face greşelile Fraţilor care lucrează în Loji strict masculine. Nu ştiu dacă pentru tine tot ce mi-a fost oferit este mult, dar pentru mine este aproape totul... De ce aproape? Cu altă ocazie vom vorbi de acest "aproape".
4) Cum era Masoneria în Europa de Est înainte de căderea Cortinei de Fier? Cum a lucrat în exil?
Dragul meu Frate, despre acest subiect aş putea scrie cărţi peste cărţi... Într-un singur cuvânt, era vorba despre un exemplu de principii, de disciplină, de Fraternitate care ajungea să pară utopie...
Masoneria română era cea mai mare şi mai influentă din Europa Orientală. Personalităţile cele mai proeminente ale ţării, de la aristocraţi şi burghezi şi până la intelectuali, politicieni, marii finanţişti şi studenţii cei mai eminenţi, toţi făceau parte din Lojile de pe întreg cuprinsul ţării.
Relaţia dintre Marile Loji din Statele Unite, în special cele de pe coasta de est, cea c UGLE şi cea cu Franţa, Belgia, Israel şi America Latină erau excelente. Voi exemplifica acest lucruri făcând referire la Masoneria Masculină din România şi la relaţiile sale internaţionale; mă refer la Marea Lojă Naţională Unită a României care în acea epocă se numea Marea Lojă Naţională din România.
În 1930 Prinţul George Valentin Bibescu, în calitatea sa de Mare Maestru, prin intermediul relaţiilor masonice, şi fiind o personalitate în viaţa socială a Europei şi în special în cea din Franţa, a reuşit să obţină din partea UGLE recunoaşterea regularităţii.
Dar pentru a mă concentra puţin pe spaţiul geografic, voi afirma că relaţiile cu Masioneria din Argentina, Brazilia, Mexic, Cuba, Venezuela, Republica Dominicană etc. erau extraordinare. De la sfârţitul secolului al XIX-lea noi deja aveam Mari Reprezentanţi la nivel bilateral.
Ca exemplu decisiv în relaţiile noastre, aproape toţi înalţii demnitari ai corpului diplomatic argentinian acreditaţi la Bucureşti au fost iniţiaţi în România şi puţini în Argentina. Când Masoneria în România a devenit ilegală, şi am rupt relaţiile diplomatice cu Buenos Airesul, Fraţii noştri argentinieni din Bucureşti s-au întors în ţara lor unde au fondat, sub auspiciile Marii Loji a Argentinei, care astăzi este condusă de Marele Maestru Ángel Clavero, Loja “Sol de Rumanía” (Soarele României). Cred că până astăzi continuă să lucreze, dar nu sunt sigură de acest lucru.
Sunt puţine exemplele, dar este edificator să vezi 1% din ceea ce era Masoneria română în acea epocă.
Cum şti, în a doua parte a secolului trecut Masonii români au reuşit să se exilieze în Franţa. Trebuie să înţelegi că în acea epocă culturile noastre păreau una singură. Ieşeai pe stradă în Bucureşti, imediat puteai auzi copiii vorbind mai mult în franceză decât în română. Astfel Marea Lojă şi Supremul Consiliu au reuşit să obţină protecţie, fiind recunoscuţi ca Masoni în exil. Prin urmare Lumina Masonică niciodată nu a fost stinsă, cum spun unii. După ce au fost siguri că Democraţia se instalează în România, s-au întors şi au ales un nou Mare Maestru şi Suveran Mare Comandor pe teritoriu naţional, restabilind Masoneria Regulară şi tradiţia instituţională din 1880 ca şi tradiţia aproape tricentenară din 1748, când se instalează prima Lojă pe teritoriu naţional. Dar trebuie menţionat faptul că primii Masoni au ajuns în România puţin după 1717, în anii 1720-1730. "Bunicii" noştri masoni sunt următorii: portughezii, italienii şi francezii.
Un ultim exemplu este acela că Masoneria din Israel are ca fondatori mai mulţi Fraţi români.... De exemplu primul Suveran Mare Comandor a fost un Frate al nostru din România... Acea primă Lojă care lucra în limba română continuă să lucreze şi astăzi în ritualul de limbă română...
Avem importante figuri masonice române în alte ţări precum Grecia, Italia, Franţa, chiar şi în canada, Statele Unite şi Argentina...
Anul trecut când Masoneria a sărbătorit 130 de ani de la fondare au fost sărbătoriţi şi 130 de ani de relaţii diplomatice cu Germania şi Statele Unite... Şi şti foarte bine că în viaţă exsită puţine coincidenţe...
5) Cum a fost revenirea Masoneriei în Europa după căderea zidului Berlinului?
După cum ţi-am spus, revenirea a fost rapidă. Bineînţeles că ţara nu era ca înainte, deja România era o republică şi poporul nu mai avea încredere în intelectualii de acum jumătate de secol, autorităţile au fost puâin reticente, dar în final totul a devenit normal... Şi din acel punct a început amestecul acţiunilor pe care unii le definesc ca fiind subversive, iar alţii ca nefiind fraterne.
Masoneria italiană (cea a Marelui Orient al Italiei) şi cea Scoţiană a jurisdicţiei de sud a SUA au implantat în România Masoni făcuţi la normă. Într-o singură zi au făcut sute de Masoni... nu ştiu să-ţi spun până la ce grad... dar îţi dai seama că vorbesc de RSAA. Există Masoni în ţara mea care spun în glumă să se racolau oameni de pe stradă şi li se acordau gradele simbolice şi filosofice...
Acum, privind în urmă, poate că putem râde de infantila acţiune masonică uneori disperată... Dar una este să fi considerat regular şi alta, foarte diferită, este să ai documentele originale ale Masoneriei de la 1880, de la 1920 şi de la 1930 etc. Aceste documente au făcut exilul împreună cu stăpânii lor în Franţa, iar aceştia s-au întors cu ele în România după 1989. Astăzi documentele originale au un unic stăpân şi este vorba de Marea Lojă Naţională Unită din România care le păstrează în seif aceste dovezi istorice şi descendenţa sa neîntreruptă de la 1880 şi până în 2011 şi sunt satisfăcuţi de acest lucru.
În istorie uneori vorbeşte, uneori comentează, dar ceea ce rămâne sunt faptele şi scripturile... eu cred că acest lucru este mai important ca patentele Simbolismului, cele are Ritului Scoţian, Memphis-Misraim, pentru că trebuie să recunosc că două lucruri care te vor surprinde: ei aveau patenta regulară de Memphis.Misraim a celui care a fost Marele Maestru Garibaldi; şi Albert Pike era prieten cu fondatorul Masoneriei române, Constantin Moroiu 3°, 33°, 99°. Pike a fost Suveran Mare Comandor de Onoare al Supremului Consiliu pentru România.
În celelalte ţări precum Rusia, Iugoslavia (astăzi împărţită în mai multe ţări), Ungaria, Polonia etc., Masoneria nu a avut acelaşi noroc ca cea din România. Astăzi există Masonerie acolo însă nu ca cea din ţara mea. Într-un anumit fel, Masoneria română a reuşit să-şi păstreze locul privilegiat în Europa Orientală.
6) Masoneria Feminină română are o istorie începând din 1883, de când Marele Maestru al Marii Loji Naţionale, Constantin Moroiu şi-a iniţiat cele două fete în Loja "Steaua Sudului". Mi-ai povestit cum a supravieţuit Masoneria masculină în exil, dar cum a supravieţuit Masoneria feminină în timpul epocii sovietice în aceeaşi ţară? Din punctul meu de vedere, meritul Surorilor noastre este dublu.
Răspunsul este parte a istoriei MLFR şi a istoriei mele personale de asemenea. Îţi voi povesti...
Totul a început în anul 1883, după trei ani de la fondarea MLN, actualmente MLNUR şi doi ani după fondarea SCR. În câte ţări putem spune că la numai trei ani de la fondarea unei Mari Loji masculine încep a fi iniţiate femei?! Şi nu doar că au fost iniţiate, ci iniţiate în acelaşi Rit masculin! În România nu s-a practicat niciodată Ritul de Adopţie!
Constantin Moroiu, fondatorul Masoneriei instituţionalizate în România şi-a iniţiat cele două fete în Loja "Steaua Sudului", din Orientul Mangalia, la malul Mării Negre.
Pe 6 octombrie 1888 a fost fondată o asociaţie feminină filantropică avându-şi baza în principiile masonice. Ani după aceea, Masonii din România doreau deja fondarea în oraşul Lipova a unei Loji Feminine.
În 1922 Masrele Maestru Ioan T. Ulic a decis conferirea deplinei autonomii Lojilor Feminine în România şi pe 1 martie 1922 se fondează Marea Lojă Feminină Independentă. Semnificaţia zilei de 1 martie în istoria culturală, populară, ancestrală a României este ceva interesant, are rădăcini într-o epocă care se întoarce în trecut cu 2000 de ani.
După cum vezi, nimic nu a avut loc doar de dragul de a avea loc, ci pentru că totul avea simbolismul său. A fost o premieră mondială în istoria Masoneriei pentru că astfel a luat fiinţă prima MLF independentă şi unica care lucra în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat.
Pe 9 octombrie 1923, în revista PAZA se menţiona existenţa MLFR şi în 1925 a fost prezentat un raport extraordinar în faţa Asociaţiei Masonice Internaţionale - AMI - (cu sediul în Elveţia), unde se vorbea despre MLF din România. AMI era cea mai importantă organizaţie masonică internaţională din acele vremuri în Europa şi în lumea întreagă. Se asemănă mult cu aspiraţiile de azi ale CLIPSAS.
În Muzeul Masonic din Râmnicu Vâlcea există un şorţ cu numele Venerabilei Maestre Smaranda Maltopol, cea care a fost Preşedintele primului Capitol român al RSAA. Era vorba despre Capitolul "Steaua Dunării".
Trebuie să-ţi mărturisesc şi altceva despre ceea ce Fraţii Masoni din România au reuşit. România a fost una dintre primele ţări din lume, de după Primul Război Mondial, care a conferit femeilor dreptul la vot. Acest lucru a avut loc în 1927, la doar câţiva ani după fondarea MLF.
Sunt multe Surori care au dus Lumina aprinsă în perioada comunistă, deoarece MLFR nu a încetat niciodată să existe, dat fiind faptul că asociaţia nu a fost ştearsă din registrul tribunalului din Bucureşti şi pentru că Surorile se reuneau mereu la fiecare două săptămâni în casa uneia sau a alteia pentru Ţinute, având ca "scuză" faptul că "se reuneau pentru ceai". Între aceste Surori care au clădit istoria MLFR trebuie să menţionez câteva: Agepsina Macri Eftimiu, Bucura Dumbravă, Zoe Pallade, Smaranda (colonel) Maltopol, Mariana Huch, Elena Roza Prager, Georgeta Davidescu etc.
Graţie lor şi a lucrărilor noastre anterioare anului 2000, am reuşit să repoziţionăm MLFR în viaţa socială. După anul 2000 ele şi noi, cele ce am fost iniţiate în afară, am reuşit să facem din MLFR ceea ce vezi tu astăzi.
Anul care vine vom sărbători 90 de ani de la fondare şi sper, iubite Frate, că acest eveniment va reuni Surorile şi Fraţii de pe toate continentele pentru a reuşi realizarea unui Mare Lanţ universal.
7) Draga mea Soră Anca, graţie activităţii sale neobosite de 42 de ani neîntrerupţi de viaţă masonică, ai călcat pe multe cărări masonice în propria-ţi ţară. În fond, ce crezi că gândesc despre tine Masonii li Masoanele din România? Care va fi memoria despre trecerea ta prin Masonerie?
Uf! Iván, este dificil de răspuns dat fiind faptul că opiniile sun foarte diferite!! În viaţa masonică ca şi în cea profană întâlneşti prieteni, companioni, admiratori pe lângă critici şi făţarnici.
Cert este că am onoarea, plăcerea şi mândria de a fi scris o pagină în istoria modernă a Francmasoneriei române în general şi în cea a Francmasoneriei feminine în particular.
Sper că am participat alături de Fraţii mei de la Marea Lojă Naţională Unită din România fondată la 1880 la consolidarea unei imagini pozitive a Ordinului în conştiinţa societăţii civile române şi în lumea masonică mondială, oriunde ar fi aceasta.
8) Îţi mărturisesc faptul că mereu am vrut să-ţi pun o întrebare şi mereu uit atunci când vorbim. Tu eşti o persoană cu mintea deschisă, liberală, care ai ridicat Coloanele Lojilor în Franâa, Belgia, Elveţia, Luxemburg şi România. De ce eşti într-o Obedienţă feminină şi nu în una mixtă? Întâmplare sau convingere? Trebuie să existe o explicaţie.
Foarte simplu. Am fost iniţiată în Marea Lojă Feminină a Franţei, o Mare Lojă eminamente feminină, unde am cunoscut femei de înaltă calitate morală, intelectuală, cu care am împărtăşit anii tinereţii mele. Mi-am dat seama că cu toată diferenţa socială, intelectuală sau profesională era mult mai uşor să vorbeşti despre o problemă fără a atrage între noi eterna luptă între Ying şi Yang.
Ajungând în România era vorba oricum despre o Mare Lojă istorică şi strict feminină.
Dar experienţa mea mă face să spun că există loc pentru toată lumea şi că fiecare trebuie să adere la asociaţia în care se simte fericit, fie aceasta masculină, feminină sau mixtă.
Mai mult, voi spune că am lucrat toată viaţa în colective mixte, în care femeile erau minoritare şi m-am simţit mereu foarte bine. Lupta pentru egalitatea de oportunităţi nu a fost o problemă pentru mine aşa cum nu există acum pentru Surorile mele din MLFR.
Suntem conştiente de faptul că valorăm ceea ce suntem şi că trebuie să demonstrăm valoarea noastră egală cu cea a bărbaţilor, fără a cere clemenţă sau reduceri de obligaţii sau de responsabilităţi.
9) Draga mea Soră Anca, ţi-am spus de mai multe ori, mai în glumă, mai în serios, că pentru Masoneria progresistă din America Latină tu deja joci ca acasă. Ba chiar eşti membru de onoare al CIMAS. De unde acest interes faţă de noi în această parte a Atlanticului?
Iván, poţi să-ţi vorbesc ore întregi, să scriu câteva cărţi şi încă ar mai rămâne ceva de spus despre acest lucru! Dar voi încerca să să-ţi dau un scurt răspuns. Am avut viziunea despre ceea ce va deveni limba voastră, cultura voastră care de foarte multe ori se confundă cu principiile Libertadorilor voştri, a Fraţilor noştri de origine latino-americană. Deja m-am obişnuit să mă uit la Masonerie cu o perspectivă de la cinci la zece ani, pentru că Masoneria înseamnă viitorul şi nu trecutul.
10) Cineva ca tine care a cunoscut de mică Ordinul Masonic şi care a frecventat Loji, Mari Loji şi organizaţii masonice regionale din America, Europa şi Africa, precum şi altele de vocaţie universală precum CLIPSAS, care a prezidat zeci de colocvii masonice, care este membru de onoare al mai multor organizaţii masonice multilaterale etc., la acest nivel de înţelegere, ce sfat ai da unei persoane recent iniţiate în Masonerie?
Că sunt viitorul... şi nu doar asta!!! Important este să fi tolerant şi să comunici, comunici, comunici. Masoneria fătă comunicare nu ar putea depăşi acest secol. Masoneria fără consens s-ar distruge mai mult în acest secol decât în cel trecut.
Trebuie să simţi doar plăcere atunci când practivi Masoneria şi cei recent intraţi trebuie să ştie că dacă nu se simt bine, atunci nu trebuie să se forţeze, ci să înţeleagă că fiecare dintre noi are virtuţile sale şi slăbiciunile sale pentru că nu toţi reuşim să aflăm dacă suntem buni pentru Masonerie sau pentru alt lucru.
Masoneria nu se învaţă, ea se trăieşte, se simte, se respiră... Masoneria se reflectă în corpul şi în spiritul Masonului, a acţiunilor sale în lumea profană. Ori eşti un adevărat Mason, ori pur şi simplu nu eşti şi punct. A fi Mason înseamnă să iei viaţa în serios, să oferi cu toată fiinţa ta ceea ce ai mai bun pentru o cauză, să perseverezi în acţiunile tale.
Şi mai este ceva... Dacă nu reuşim să fim exemple în viaţa Masonică, profană, personală şi profesională, atunci să nu ne plângem dacă după 10, 20, 30 de ani vedem dezastrul căzând peste noi. Este bine să ai exemplele precursoarelor noastre dar nu putem trăi din acele reuşite. Trebuie să avem propriile noastre reuşite pentru ca Surorile noastre peste 100 de ani să ne vadă pe noi la fel cum noi le vedem pe Surorile noastre din anii 1920, 1930 şi 1940.
Nu trebuie să uităm că misiunea principală a învăţăturii masonice constă în pregătirea celor care bat la poarta noastră pentru viaţa lor Masonică, oferindu-le cunoaştere, inducându-le iniţiativa, spiritul creator, etica şi morala, dezvoltându-le sentimentul de frăţietate în Ordin şi în special pregâtindu-le pentru munca socială utilă.
Şi în ultimul rând să nu uităm niciodată că Ordinul cere unei elite să pregătească elita de mâine!!!
Draga mea Soră Anca, ca întotdeauna a fost o plăcere să dialoghez cu tine.
Plăcerea a fost de partea noastră, căci vorbind cu mine ca Mare Maestră, ai vorbit cu Surorile mele, ale tale, ale noastre de la Marea Lojă Feminină a României. Pentru că şi ele sunt parte a acestei istorii.
