marți, 31 mai 2016

La mulți ani, Anca Nicolescu 33!


Celei care a reaprins luminile celei mai vechi obediențe continentale, MLFR 1922,  cu ocazia aniversării zilei de naștere, toate surorile vă ureză multă sănătate, bucurii și satisfacții în îndeplinirea frumoasei misiuni la care v-ați angajat.

La mulți ani, ANCA NICOLESCU 33!

joi, 28 aprilie 2016

Mesajul Marii Maestre cu ocazia Sărbătorilor Pascale





Cerurile se deschid curând și Lumina sfântă a Învierii va cuprinde prin spirit întreaga lume ortodoxă.

Să ne înălțăm inimile și să chibzuim asupra acelor vremuri în care Iisus s-a jertfit pentru păcatele oamenilor.

El a fost vestit de Ioan și a fost botezat în apa Iordanului.

Duhul s-a pogorât apoi peste Apostolii săi și popoarele au Crezut în spusele lor.

Andrei și Filip au creștinat geți din Dobrogea și spiritul creștin a pătruns printre toate popoarele trace, astfel că peste un veac, romanii au găsit populații creștine mai sus de Dunăre.

Ei au Crezut chiar dacă nu au văzut și Grădina Maicii Domnului și-a găsit găzduire și bună îngrijire, aici, la poale de Carpați.

Vechile obiceiuri, mithraice sau zamolxiene s-au amestecat minunat cu spiritul creștin, rezultând credința ce dă seva acestui minunat popor.

Să nu uităm ca să ne aducem aminte de întrebările fundamentale: ”Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm?”

Să nu uităm misiunea de a aduce armonie în lumea prin care ne petrecem existența! Să ne gândim la săracul care-și petrece sărbatorile așa cum poate, dar cu credință și cu umilință față de Dumnezeu. Să-l ajutăm pe cel în nevoie și să alungăm vrajba și orgoliul din inimile noastre!

Vă doresc un Paște cu Lumină, cu bucurie, cu împăcare spirituală, cu apropiere de Dumnezeu!

Să ne bucurăm de veselia familiei, a prietenilor, a fraților și surorilor, să le dorim tuturor sănătate și bunăstare iar necazul sau vrajba, conflictul sau războiul să dispară, pentru ca să înfloreacă Pacea!


Hristos a Înviat!


Anca Gheorghiu
Mare Maestră

luni, 4 aprilie 2016

Despre Prietenie și Fidelitate

Despre Prietenie și Fidelitate

Se spune că odată, un om, împreună cu calul și câinele său, se plimbau pe un drum. Deodată, tocmai când treceau pe lângă un copac uriaș, fură loviți de fulger și, într-o clipită, muriră toți trei. Numai că bărbatul se pare că nu înțelesese că îi fusese dat să părăsească această lume și, în consecință, continuă să meargă alături de dragile lui patrupede; știți… câteodată, defuncții au nevoie de ceva timp ca să se obișnuiască cu noua lor condiție...
Acuma, drumul era foarte lung, panta abruptă, soarele ardea puternic, iar cei trei transpirau, fiind însetați peste măsură. Ar fi dat orice să bea o înghițitură de apă!
Când drumul coti, se treziră în fața unei porți colosale, splendide, toată din marmură, care ducea către un loc pavat cu aur, în centrul căruia se găsea o fântână din care țâșnea o apă cristalină. La intrare se afla un paznic, căruia i se adresă călătorul nostru:
Bună ziua, ne-ați putea spune, vă rugăm, unde am ajuns? Ce este acest loc minunat?
Aici este Raiul.
Vai, ce bucurie, am ajuns în Rai! Dar să știți că ne este tuturor teribil de sete.
Desigur, puteți intra și bea apă cât vreți!
Dar să știț că nu pot intra doar eu… și calul, și câinele meu sunt la fel de însetați.
Ahhh, îmi pare teribil de rău, replică paznicul, dar animalele nu au voie să intre aici.
Omul fu foarte dezamăgit, deoarece îl ardea gâtul de sete, dar nu voia să bea apă doar el. Așa încât îi mulțumi paznicului și își continuă drumul.
După ce merseră și merseră, într-un târziu, epuizați, cei trei ajunseră într-un loc a cărui intrare era marcată de o poartă veche, care se deschidea către un drum, de această dată modest, din pământ, și flancat de copaci. La umbra unui copac se afla întins un om, cu capul acoperit de o pălărie și părând că doarme.
Buna ziua, spuse din nou călătorul. Nu vă supărați, suntem foarte însetați toți trei, eu, calul și
cățelul meu.
Înțeleg. Vedeți pietrele acelea?, răspunse omul ridicându-se alene. Acolo se află un izvor de
unde puteți bea câtă apă doriți.
Cei trei se îndreptară către izvor și își potoliră setea. Apoi se întoarseră la necunoscut pentru a-i mulțumi.
Vă suntem foarte recunoscători. Dar ne puteți spune unde ne aflăm?, insistă, curios, călătorul.
Desigur! Ați ajuns exact în Rai.
În Rai??? Cu neputință! Paznicul porții din marmură, de mai jos, ne-a spus că Raiul se află acolo, la el!
Ah, nu, regret, ați fost înșelat, acolo nu este Raiul, acolo este Iadul, preciză omul cu pălărie.
În acel moment, călătorul îl privi stupefiat.
Poftim??? Iadul??? Nu mai înțeleg nimic! Trebuie să faceți ceva, să luați numaidecât atitudine, această informație mincinoasă produce grave confuzii!
       Omul surâse.
Nicidecum... Să știți că, în realitate, acei mincinoși ne fac o mare favoare: pentru că la ei rămân toți aceia care își abandonează cei mai buni prieteni.

(Adaptare după o poveste de Paulo Coelho, extrasă din cartea Demonul și domnișoara Prym)